1. Pentru că a fost o epocă de creativitate artistică fantastică, neegalată până acum din punctul meu de vedere. O nebunie superbă. Pentru că aș fi prins apocile marilor transformări în stilul de viată. Pentru ca idealismul orb al hippies e fascinant și eliberator. Pentru că numai atunci ar fi putut fi inventat conceptul de “psychedelic” și nebunia aferentă.

2. Pentru că i-aș fi prins în viață pe alde Morrisson, Janis, Marilyn, Hendrix, Sinatra i-aș fi putut vedea pe Beatlesi cu Lennon, Cher ar fi avut încă totul natural, mai târziu i-aș fi putut vedea și asculta pe Queen cu Mercury, Michael Jackson ar fi fost încă mic și Rolling Stonesii tineri.

Pentru Kennedy, man! Pentru Hitchcock la vremea lui. Pentru Elvis, dude! Pentru Woodstock, why the hell not, si daca tot suntem in 1969, pt aselenizare.

3. Pentru că pe atunci erai forțat să respecți intimitatea și programul unui om. Puteai să dai de el la telefon numai când avea chef să își dezvăluie programul așa încât să știi unde îl găsești. Nu, nu e mai ușor azi, e doar mai frustrant, mai apăsător, mai public; ne f. reciproc nervii și ne accelerăm viețile până o să facem implozie.

4. Pentru că trebuia să gândești mult și bine înainte să tastezi/scrii/desenezi ceva – mașina de scris și tușul nu iertau prostia. Totul trebuia gândit dinainte, ori te alegeai cu ore pierdute. De câte ori dăm backspace până scriem o pagină? Oare asta nu înseamnă pe undeva o lene profundă? Oare o să devenim toți cretini ca-n Idiocracy sau grași ca în Wall-E pentru că nu mai e nevoie să gândim sau să ne mișcăm? Revenim la trial-and-error sau nici măcar?

5. Pentru că nu exista rahatul ăsta de internet (a cărui apariție și expansiune le-aș fi văzut, oricum), care ne consumă grămezi de timp cu iluzia că facem ceva, spunem ceva, ne apropiem de cineva. Nu aș fi fost captivă mailului, twitter-ului, blogului, facebook-ului și unor pseudo-valori apărute peste noapte Sunt nimicuri stupide care ne umplu timpul în loc să ne elibereze, să ni-l redea.

6. Pentru că trebuia să muncești ca să obții o informație – să citești o carte, să vizitezi o arhivă, să vorbești cu cineva, nu sa dai 2 clicuri și să apeși 3 taste (autocomplete face restul…) Pentru că orice performanță presupunea un efort incomparabil mai mare decât acum și nu orice rahat cu tupeu, care de fapt înjură ca-n latrină, putea să devină cineva numai scriind platitudini pe post de lecții de viață și filosofie vie. Halal postmodernism.

7. Suntem atât de concentrați să ne punem trăirile în cuvintele potrivite, să le reținem, să le capturăm cât mai fidel încât uităm să le mai și trăim atunci când ele se intâmplă. Asta e vizibil în cazul experiențelor pe care le gândești imediat sub formă de articol de blog… Sau mai bine al pozelor: nu de puține ori m-am chinuit atât de mult să surprind ceva ce îmi părea superb încât pierdeam momentul. Fotografia nu va mai fi niciodată suficientă pentru a recrea atmosfera. Cuvintele nu vor face niciodată cât trăirea clipei.

8. Pentru că era un eveniment să vezi un concert, un film, să asculți un album. Te chinuiai să le obții ori să ajungi la ele și le prețuiai. Vacanța asta am văzut vreo 18 filme, câteva la prieteni, unul la cinema și restul la calc. Nu am reținut titlurile tuturor…da, atât de mult mi-a păsat.

9. Pentru că o nebunie ce se întâmpla între prieteni rămânea între prieteni, ca o amintire privată, unică, nu una ce ajungea pe youtube să fie văzută de mii de oameni pierzându-și astfel orice semnificație prin transformarea în bun comun.

10. Pentru că aș fi trăit, după toate experiențele astea, să văd cum nepoții mei duc o viață extrem de tristă, inautentică, sugrumată de un artificial pe care nu îl înțeleg și  de imagini ce nu le aparțin, în care simt prea puțin și de care le pasă chiar mai puțin.

Revăzând motivele la care m-am tot gândit în ultimele zile, ajung la concluzia că totul se rezumă la un singur fapt: vreau să fi fost acolo pentru că era o lume a palpabilului – sau măcar mult mai apropiată de așa ceva decât a noastră.

Mai simplă.

DISCLAIMER

  • Nu, nu e despre droguri și sex. și cu siguranță nu în România.
  • Pornit de a o discutie twitterstic-muzicală cu @aiurea și @envimd încă de pe vremea ultimului an cu doua zerouri in mijloc.
  • Nu-mi săriți în cap că unele chestii s-au întâmplat mai târziu, că de fapt e altfel etc. Prindeți imaginea de ansamblu.

Adaugat pe FTW!

    Share/Save/Bookmark