Blog pe hold  pentru ca autoarea isi ia o miiica mica pauza si trage o tura pana la mare. Tura aia de 17 ore dus-intors, e suficient de nebuna incat sa mearga pentru 3 zile. N-am mai fost la mare de suficient de mult timp cat sa-i duc dorul. Si mai sper sa nu aiba intarziere trenul cu care vin acasa, or else ratez interviul de la master. Aia ar fi chiar the bomb :))

Nu va asteptati sa ma vedeti mai bronzata cand ma intorc. Nu se lipeste nimic de bine. I-am zis lu’ Cristina sa ma dea cu niste crema de pantofi daca ma vede ca-s tot alba.

Ne vedem lunimarti cu poze, un rasarit, un apus, o mutra vesela :) Weekend fain tuturor :)

Pe mine ma bate gandul de mult sa-mi iau un tricou cu mesaj dement/ciudat/weird… Ba vroiam cu South Park pana mi-am dat seama ca nu-mi place South Park de fapt, ba cu Simpsons dar n-am gasit.  Singurul tricou care poate fi considerat ciudat e unul negru, luat de la French Connection, pe care scrie “fcuk in stockholm” – si inevitabil toata lumea citeste “fuck in stockholm”. Multe lamuriri am dat si-o sa mai dau :)

De curand s-a lansat site-ul trico.ro (foarte fain background, btw) unde am gasit si tricou cu Simpsons (Homer - dar numai pentru barbati, ahem) dar si multe cu imagini si mesaje create de o minte bolnava :)) Cred ca o sa mi-l iau pe cel cu MILF - Moster I’d Like To Fluff – pentru ca e tot prin categoria “fcuk in stockholm” si-am zis sa fiu consecventa.

Sunt mai multe modele pt tipi decat pentru tipe pe site, si tot acolo gasiti tricourile “oficiale” ale cocalari.com

Sper ca baietii care se ocupa de site sa puna mai multe modele pentru fete si cu mesaje mai cuminti :P

Apropo – imi place ca tricourile n-au cusaturi laterale. Am avut asa ceva mai de mult (pe-aici n-am vazut, nici n-am cautat special, ce-i drept) … avea un veveritoi pe el, cu un ban mare in gherute si sub el scria “Rabobank” sau asa ceva. Era cado’ de prin Germania parca. Stiu ca-l purtam non stop chiar daca imi era usor mare si-a rezistat eroic saracul.

PS  Nu e post platit e doar post de reclama :P A, si nu sunt eu in poza.

1. pica avioane. doua intr-o luna, nasol moment. ma gandeam la propriile zburataciri pe continent, nu prea multe dar cateva acolo – cand esti in avion orice sunet si miscare capata valente fabuloase. daca haraie ceva pe sub avion, lumea se crispeaza. daca haraie ceva in coada avionului, idem. la turbulente, unii fac ca toate visele (o aterizare pe Copenhaga prin ianuarie a fost ca-n roller coaster. i hate roller coasters.

2. gripa porcina reprezentata la romani mai consistent. adusa de straini, in mare parte. ma gandeam ca mama pleaca in curand la Londra si ca nu-i cel mai voios moment… controale, sanatate, te cauta de tot ce ai si ce n-ai. sper sa nu aiba probleme

3. m-am taiat ca o maioneza, acum ca vine momentul t 0 (“t minus shiiiit” cum zice Bodgan… apropo de statusu’ meu pe facebook cu “t minus one week” si alte  numaratori). ziceam, m-am taiat ca maioneza. degeaba. maine predau lucrarea. mai am azi de migalit la ea pe ici pe colo. si de pus rahaturile alea de diacritice, ca pe laptop imbatraneam pana le scriam cu Alt whatever. noaptea care a trecut am stat ca liliacul si am scris la a doua proba, aka “verificarea cunostintelor de specialitate” sau asa ceva. sincer prefer sa lucrez concentrat o saptamana-doua decat sa lungesc ciorba pe luni de zile, stiind ca rezultatul va fi acelasi – e o teorie a mea. complexa. in lucru :)) asta ca asta, dar stai sa vezi ce scobit in creier cand o fi sa pun cap la cap prezentarea. brr.

4. felicitari celor care au terminat bacul, in special Doma (ca pe el il cunosc :) ) cu mentiunea i hate you (probleme psihice, pardon)  stai sa vezi ce urmeaza mu-ha-haa :)) glumesc. bravo!

daca m-ati vedea acum – sunt un mic weasel, cu ochii mari si imprastiati si cearcane pe masura, si mi-e frig (deci tremur) si ma doare capul *hyperventilating*. asta de la program de somn 4h pe noapte si inca vreo 2 in timpul zilei. a treat for your eyes :)) mna, cam asta. pentru cei care m-au dat disparuta de pe radar – ma gasiti intre cele (deocamdata) 66 de pagini virtuale ale licentei. sfanta licenta. care are nota recomandata de coordonator 9 adica teoretic ar insemna, daca am inteles eu bine si e foarte posibil sa ma insel, ca nota pe proiect nu poate fi mai putin de 8.25 si nici mai mult de 9.75 (eheee). acu’ mai depinde si de proba 2 (aia la care am lucrat azi noapte si pe care o s-o si sustin. nu se stie cum.)

stiu ca a fost un post deosebit de interesant :)) not. dar asta inseamna blogu’ :P

Ati observat ca nu invatam nimic din experientele celor dinaintea noastra? Cand un sef, un profesor, un parinte – in general cineva care a mai fost in aceeasi situatie cu noi ne impartaseste o experienta si ne spune sa nu facem aceleasi greseli, nu le acordam atentie. Tin minte ca ai mei imi spuneau uneori ca “o sa imi para rau” daca nu fac asa cum zic ei – nu sub forma de amenintare, ca indemn. Si nu cred ca i-am ascultat vreodata cand ziceau asta, in general am fost cam contra a tot ceea ce mi se spunea.

Cred ca fiecare generatie repeta cam aceleasi greseli. Daca nu sunt ale noastre, nu se pun, trebuie sa le experimentam noi insine, eventual sa dam cu capul, ca sa ne convingem ca intr-adevar asa nu merge. Spre exasperarea celor care acum fac  ”I hate to say I told you so, but I told you so!” Discutam zilele trecute, dupa ultimul examen la un profesor cu care am avut cursuri in toate cele 6 semestre, despre cat de repede a trecut facultatea, cat de putin am comunicat cu colegii, senzatia de dezorientare de care ziceam si in posturi anterioare, si ne amintea cum inca din anul I ne transmisese idei care ar fi trebuit sa previna situatiile astea. Nicio generatie nu a cascat urechile la timp. Trebuie ca fiecare sa isi traga propriile concluzii.

Asta se intampla cel mai evident cu batranii. Cine le mai asculta sfaturile? Par un pic rupti de realitatea in care traim noi, deci experientele lor nu mai sunt “valabile” – sunt alte vremuri, bunico!

Sa ne pregatim, deci, imbatranind, ca experientele noastre sa ne fie de folos numai noua, sa ne racim gura degeaba incercand sa ii ajutam pe altii, si sa fim constant exasperati de repetarea de 100 de ori a lui “Ti-am zis eu”. Cand o sa aveti 70 de ani stati calm si faceti misto de astia mici – tot cum vor or sa faca.

Motto: It’s the end of the world as we know it and I feel fine

Ne place sa generalizam – ca e vorba de IQ (oamenii sunt prosti), de gusturi (toata lumea asculta manele), de abilitati (femeile nu stiu sa conduca), comportamente (barbatii sunt  e niste porci). Ne feliem lumea in bucatele pe care sa le putem intelege si inghiti. Asa e cel mai usor si cel mai practic. Nu poti sa cunosti toti oamenii, asa ca ii bagi sub cate un stereotip si Evrika! lumea este acum in ordine.

Cel care generalizeaza tine in primul rand sa se detaseze de categoria pe care o mentioneaza. Asta e de fapt motivul pentru care omul a inventat generalizarea: sa se excluda pe sine din ea. Toti oamenii sunt prosti, deci eu sunt destept. Daca stereotipul e “toate femeile sunt materialiste/superficiale”, atunci tipa care spune asta va zice in secunda doi ca ea nu e, ca ea e principiala si le detesta pe celelalte.

Uneori, Xuleasca in cauza se va gandi in sinea ei ca de fapt nici prietenele ei nu sunt materialiste/superficiale – normal, altfel nu ar fi prietenele ei. Si prin alianta prietenele prietenelor, raising the question: atunci cine e materialista si superficiala? Sau, placa aia cu “sunt unicat(a), copiat(a) si de [insulta generalizata aici] invidiat(a)” – acelasi principiu. O pitipoanca nu se va considera pe sine niciodata ca atare, chiar daca toate semnele arata ca acolo se incadreaza – va gasi ceva care sa o diferentieze de ele.

Generalizarea legata de alte generatii are cam acelasi rol: eu NU-S printre ei! Adolescentii din ziua de azi nu mai stiu sa-si traiasca tineretea si stau toata ziua la calc, parintii nostri sunt paraleli cu tehnologia, generatia 70+ sunt paraleli cu tot. 

Oricum delimitam “societatea”, o sa ne incadram pe noi insine, de cele mai multe ori, in patratelele mai bune, diferite, speciale. Mult mai des delimitam categoriile in care NU ne incadram. That’s right, we’re all special, just like everyone else.

Adaugat pe Blogoree, because I felt like it.