Eram ieri in trafic pe la 15.30-16 – vorba vine in trafic, adica in statie, apoi intr-un autobuz care ma ducea spre casa – cand, fara sa-mi propun, am observat o chestie deosebit de interesanta. Majoritatea masinilor care treceau prin zona, i.e. centrul Bv, erau conduse de femei. Doamne si domnisoare de toate varstele si cu tot felul de masini, de la buburuze de oras pana la SUV-uri.

Ma gandeam care o fi contextul. Ok, o parte dintre ele merg/au mers sa-si ia copiii de la scoala, inot, balet, fotbal etc – asta era evident cand pasageri erau piticii. Restul…nu stiu. De la munca, spre casa sau alte cele.

Stiu ca pun problema gresit, bineinteles ca fiecare merge in treaba lui, doar m-a surprins majoritatea constituita de soferite. Traficul era cat se poate de normal si fluid, dragi misogini si Schumacheri in mizerie care va intrebati cum s-o fi circulat cu atatea femei pe strazi, hã-hã.

Cu ocazia asta mi-am amintit o curiozitate mai veche: oare ce or fi facut femeile vatman cand s-a desfiintat tramvaiul brasovean? Erau destul de multe si, ca mic HRist, ma gandeam unde s-or fi reorientat. Pariul meu e pe CFR. Cat despre RATBv, am vazut pana acum o singura soferita de autobuz prin oras, asa ca nu cred ca acolo s-au dus. Probabil pentru o femeie e mai greu sa se reorienteze mai ales dupa o anumita varsta si avand o astfel de profesie, presupunand ca barbatii vatmani s-au putut orienta mai repede catre munci fizice sau care tin de mecanica, conductor de tren etc. Oricum, pacat de tramvai – dar asta e alta poveste.

“Zile si nopti” are un produs proaspat si nou, cel putin pe Brasov: un card de reduceri caren poate fi folosit in restaurante, pub-uri, saloane si la… Filarmonica. Reducerile sunt intre 15% si 35% in functie de loc. Oamenii muncesc in continuare sa stranga cat mai multi parteneri, inclusiv magazine, teatru si zone de recreere si sport din oras.

Deocamdata noi brasovenii suntem privilegiati pentru ca numai aici s-a aplicat aceasta idee. Din primavara cardul urmeaza sa apara si in alte orase mari, inclusiv in Bucuresti, iar cei care-l au il vor putea folosi in toate aceste orase.

Pana acum am folosit de 3 ori cardul – de doua ori in Deane’s, o data in Il cafe. Si il am de o saptamana – de la blogmeetul de vinerea trecuta, cand Rares si Andreea de la “Zile si nopti” ne-au povestit la un blogmeet ad-hoc despre ce este vorba.

Imi place mult ideea de card de reduceri si probabil cel mai bine se potriveste, cel putin deocamdata, celor care ies frecvent in oras – pentru ca astfel costul de 100 de lei al cardului se acopera destul de repede.

Having said that…

Am de dat 5 carduri de reducere “zile si nopti”

pentru 5 cetateni din Brasov. Ce trebuie sa faceti voi?

Sa ma convingeti ca iarna e un anotimp misto.

Sigur ma prindeti voi cu ceva. Sa curga argumentele, in orice forma vreti voi! :)

In caz ca va intrebati cum arata, iata-l:

UPDATE:

4 dintre cei care ati raspuns pana acum (5/12, h=21.58) veti primi de la Mos Nicolae cardul: Mishu, Vlad Moldovan, Victor si Bobo. O sa va contactez pe e-mail odata  apare si cel de-al 5-lea doritor.

Armin - Sigur nu il vrei? Ai castigat dreptul la el :) Vorba aia, “astept raspuns!”

UPDATE FINAL:

Ultimul card merge la Armin, care s-a gandit mai bine si a ajuns la concluzia ca il vrea.

Mailurile le voi trimite luni, cu instructiunile si codurile pt fiecare. Sa va bucurati de ele :)

Ce-am vazut de ziua nationala:

• Forfota mare in oras, varateca aproape, atmosfera de oras   coada la cartofi prajiti serviti intr-un sombrero de carton. Coada care se intindea perpendicular pe Republicii, lata cat o sosea de doua benzi. Pentru cartofi prajiti.
• “Basarabia pamant romanesc” – asta mai mult am auzit decat am vazut. Eram la Turnul Alb si scandarile se auzeau de parca ar fi venit de peMuresenilor.
• Steagurile stand aliniate, cuminti, pe stalpi. Ma gandeam cat de usor sunt de furat. Pe de alta parte ma gandeam la numaratoarea lui Pristanda – oare…?
• Un apus superb, neimortalizat din lipsa de sincronizare.
• Un nene care (statea) muncea cocotat in varful bradului mare din Piata Sfatului.
• Foarte, foarte, foarte multi porumbei zburand spre mine. Foarte multi.
• Fum negru, dens, iesind dintr-o cladire din zona Sanitas. Stie cineva despre ce era vorba?
• Un afis cat blocul la capatul Strazii Lungi anti-pesede. Da’ ce, pesedeul candideaza?! In plus, anticampania nu e ilegala?
• Ca un local foarte simpatic s-a deschis in spatele CN Unirea, la fosta Taverna e pe lista de asteptare
• Ca pungile de chipsuri pot servi ca decoratiuni de sarbatori (alimentara de pe Muresenilor)

Ce n-am vazut de ziua nationala:

• vreo parada si/sau fanfara*
• vreun concert prin centru*
• vreo actiune politica gen discurs-multime *
• vreo demonstratie aviatica**

* = din fericire

** = din pacate

Gata, am revenit. Am articole scrise si idei. nu mai las blogul in paragina, redevin prietenoasa :)

Nu va plictisesc cu povestile mele legate de birocratie si de milioanele de hartii care basically spun acelasi lucru si/sau nu au absolut niciun sens intr-un anumit context, dar ti se cer – pentru ca nu sunteti nici unii foarte proaspeti pe lumea asta (mici exceptii :P) si pana acum sigur v-ati ciocnit de destule secretare imbufnate, cu delay in raspuns, cu sictir si mult superioare umilelor voastre fiinte. Oh well. 

Eram azi intr-un minunat hmm…sa-i zicem mall. De ce sa ii zicem – pentru ca are formatul asta, genul asta de magazine in el inca de pe vremea cand eram miiica mica si ma plimbam cu bunicul prin el, si vedeam afise colorate si lume imbracata frumos in “magazinul ala mare. Univ”. Asta era pe la inceputul anilor ‘90. Acum se numeste Star – bine, se numea el de mult insa chiar si acum lumea ii zice Universal, asa de tare e “infipt” in constiinta colectiva a brasovenilor. Ala a fost de la obiect al fascinatiei pe la 4-5 ani, la loc de chiul in liceu, acum loc de pierdut vremea inainte/in timpul/dupa treburile pe care le am prin centru, ranging from facultate, primarie, prefectura, teatru, shopppping, vizitat profi din liceu – toate’s prin zona.

Buun, deci eram in Universal. Acolo e de vreo 2 ani o curataorie din asta, de ne trebe pentru paltoane, haine de matase, lana si ce ne mai mananca sa ne luam pretentios de nu putem sa le curatam a la maison cu apa si prafuri. Intr-un acces de inspiratie, ma uit in partea de jos a vitrinei, si vad sloganul. Da, are slogan. Nu o sa ghiciti niciodata care este acesta, dar nu va impacientati ca oricum va zic:

Spala-ti rufele in familia noastra.

Trecand peste adaptarea unui proverb – clever, cleeeveeer, original si nemaiitalnit – din nu face aia  in fa aia, la noi, hăhăă hai sa ne gandim la ce transmite propozitia de mai sus, luand sensul din zicala. Deci ce inteleg io de aici, e ca eu am o problema cu Pasvante al meu, si nu stiu unde sa imi “spal rufele”. Il iau pe Pasvante de o aripa, il aduc la curatatorie, intram fain-frumos, inchidem usa si incepem sa spalam la rufe. Adica tipam, spargem farfurii (?), ne luam unul pe altul de par (mai ales el), ne dam suturi in partile moi (mai ales eu), dupa care iesim tot un zambet si o voie buna. Ne-am spalat rufele la voi, cat ne costa? Pai, una ea 21 de ani, unul el douazecisiceva de ani. Aha, pai ati spart asta, asta, a crapat un geam de la urlete si ati lasat ceva urme de sange…pai 87,50 lei. Multumesc, la revedere, va mai asteptam pe la noi.

Come to think about it, it’s not such a bad idea. Faci un fel de cuibusor pentru oamenii care vor sa se certe, si nu au unde, ca ii aude soacra/vecina/nora/unchiu/copilu/verisoara lu bunica/bunica insasi/nepoata lu strabunicu/sora lu cumnatu sau cainele. Izolare fonica, fain frumos, la cerere farfurii, pahare, sticle de bere si obiecte, la alegere contondente sau nu, pe care le pot folosi in activitatea de spalat rufe. Mobila de decor – d’asta de la Ikea ca se descompune si tot o refolosim de cateva ori pana se face varza. Also optional, valiza pe care sa o ia ea cand “pleaca la mama”, televizor la care sa se zgaiasca el in timpul urletelor, RedBull pentru adunarea fortelor intru o noua etapa de spalat, poate centrifugarea who knows. 

Cred ca ar fi prospera afacerea asta. Gata, ma bag. “Veniti si urlati la noi, pastrati linistea in cartier. Gloantele incluse in pret”

Cred ca e destul de transparent ca vorba asta e zisa de o persoana de varsta a treia spre a patra, asa. Eu am intotdeauna in minte imaginea lu’ bunica si indignarea de pe fata ei si intonatia – accentua fiecare cuvant si se incrunta. 

Ma intorceam acum vreo ora de la o tipa de la care luasem o carte pentru examenul de maine pentru care eram destul de linistita ca am cand sa citesc/invat. Colegii insa, pe mess si live, imi urau spor la facut fituici si ma ajutau practic la chestia asta. Hmm.

Bun, deci eram intr-un minunat autobuz 50 in Brasov, care in general transporta ori vajnici juni ai patriei catre vreo 5 scoli si licee din cartierul asta, ori cetatenii de varsta a treia-a patra de care v-am zis. In cazul asta erau niste babe si un cuplu de copchii pe la 15 ani, nu mai mult, care se pupau cu foc. Stateam pe ultimul rand de scaune asa ca vedeam ca la film :) O tanti in fata mea, cu smocuri de par alb iesite de sub o caciula galben cu alb, spune brusc: 

“Nu va e rusine! Ce nerusinati, pupati-va in fata lu’ ma-ta nesimtitilor! Nu in fata la toata lumea… Asa se strica tineretu din ziua de azi, cu din astia ca tine (banuiesc ca se referea la tip aici). Ca sunteti nerusinati , va vede toata lumea…”

Si mormaia ea acolo in barba foarte indignata. Astia doi radeau, eu radeam in spatele femeii… Dupa o vreme se apuca si vocifereaza iar tare.

“Sa te duci acasa la ma-ta sa faci asta! Sa stiu, ea ce ar zice daca ar vedea cum te comporti? La ma-ta sa te duci sa ii zici nerusinatule”

La punctul asta pe mine ma pufnea iar rasul, tipa din cuplu il saruta pe tip si mai… pasional, in timp ce el se uita cu ochi mari catre baba. In punctul asta inca era amuzant. Pana cand tipul i-a zis babei

“Ba tu sa te duci la ma-ta, ce tot comentezi atata, tu esti nesimtita”

Opa. Daca tacea, filozof ramanea – veche vorba, dar daca nu zicea nimic iesea in castig si baba parea demodata in continuare. Asa, pasagerii s-au scandalizat: “Pai da, dar cum iti permiti, ca sunteti totusi intr-un autobuz!”, la care el: “E o tara libera, Ceausescu nu mai e, a murit de mult! E libertate, nu mai e ca pe vremea voastra”. Aha, vechile texte cu libertatea. Dar libertatea nu compenseaza nesimtirea.

Dupa parerea mea, baba e intepenita in vechile reguli de pe vremea lui Pasvante, si nu ar fi absolut nicio problema daca si-ar tine parerile pentru ea in loc sa le tipe prin autobuz. Prin faptul ca nu se abtine, comite o chestie care e echivalenta cu ceea ce critica, care luata strict ca impact asupra celorlalti e “deranj”. Dupa cum ziceam, situatia era amuzanta daca tipul nu comenta cu nesimtire. Tacerea ar fi fost numai in avantajul lui (lor) dar asa am ramas cu concluzia ca batranii sunt blocati in trecut si generatiile care vin din spate sunt la fel de nesimtite cum au fost toti la varsta aia :))

Reactia babei mi-a amintit de o discutie pe care am avut-o in Stockholm cu o tipa din Coreea de Sud (nascuta acolo, crescuta in Japonia, care face facultatea in Malta) si imi povestea cum doi tineri care isi manifesta actiunea in public sunt priviti urat de batrani si nu numai. Atunci cand discutam cu ea ma gandeam cam care e situatia pe la noi… Si cel mai bine poti sa o descriu ca generation gap, care e cu atat mai mare cu cat batranii nu inteleg nici valorile pe care le au copchiii de azi, si nici in ce mod isi traiesc ei viata pe internet (“ce e aia internet maica, io nu stiu”). Nu m-ar mira sa aflu ca batranii sunt speriati rau de tot in interiorul lor pentru ca lumea se invarte dupa niste principii si prin niste mecanisme pe care ei nu le cunosc. Poate asa o sa fim si noi peste vreo 45 de ani si o sa ne fie frica de toate manifestarile pe care nu le cunoastem… Desi totusi nu cred ca va fi chiar asa. Mintea noastra e impacata cu ideea ca totul se invarte si se schimba foarte repede si chiar daca nu putem tine pasul macar avem capacitatea de a accepta ca de la an la an upgrade’u e necesar :))