Vii în cartierul vechi aka istoric al oraşului într-o dubă împreuna cu nişte colegi muncitori. Musai să fie sâmbătă dimineaţă pe la 8.30. Aştepţi să vină materiale/utilaje/şeful, deci te plictiseşti. Ce faci? Dai la maxim Super FM pe sistem(ul audio) vreo  jumate de oră, până te asiguri că te-a auzit ultima babă surdă şi ai isterizat toate patrupedele din cartier. Şi sunt multe din ambele. Opreşti maneaua când se termină aşteptarea şi începi să convingi prin înjurături cei 25 de câini să nu mai latre. Da’ tare, să te faci auzit.

Bună dimineaţa şi bine aţi început weekend-ul. Da, sunt aceiaşi despre care scriam aici. Coca squad, help! :))

In Brasov ai intotdeauna o ultima sansa sa te razgandesti, daca o seara la teatru ti se pare un angajament prea mare and you chicken out at the last moment. Adica, intrarea din fata a Teatrului Dramatic e chiar intrarea in teatru. In aceeasi cladire insa, pe laterale, sunt doua intrari catre lumea mult mai lipsita de pretentii (sau poate dimpotriva, depinde, depinde de unghi!) a unor restaurante, Thalia si Aquarium parca se numeau, acum nu mai stiu daca sunt tot alea. Oricum, pe intrarea din stanga stiu ca acum cativa ani ajungeai la un local destul de slinos cu lautari aka manele si asemenea – live, nu oricum (da bai, stiu din experienta, facusem o incursiune prin clasa a doispea, si? :P)

Sunt niste spatii folosite total aiurea… o fi ele ca sa mai scoata cate un ban, insa sunt multe alte lucruri care se pot face acolo, si care sa aiba legatura cu the goddamn theater. Ce mi-a trecut mie prin cap, spontan si fara prea multe discutii: cursuri de actorie, sala de proiectii cu piese de teatru din arhiva, spatiu pentru trupe de teatru independente (spectacole), expozitii temporare mai mult sau mai putin legate de teatru/recuzita/fotografie/orasul Brasov/actorii orasului, o cafenea a teatrului  care sa aiba legatura prin tematica si destinatii cu restul manifestarilor de acolo. Ar putea deveni un centru destul de dragut dar banuiesc ca nu e rentabil… Si probabil mai sunt si alte interese la mijloc insa eu aici joc rolul idealistei care are impresia ca unele lucruri pur si simplu nu se amesteca.

Langa teatru, in stanga, mai e o cladire nevalorificata, nu stiu exact ce e si o sa presupun ca e o biserica, insa ultima oara cand trecusem pe acolo era plina de grafitti si nu se putea intra in ea. Corectati-ma daca gresesc sau daca s-a schimbat situatia intre timp. Mi-ar placea ca minunata administratie sa aba grija si de detalii de genul asta, ca de giratorii ni s-a acrit tuturor :) Nu mai zic de orrrribilele cladiri din varfu’ dealului, pe care o vedem din orice parte a centrului si care sta la fel de frumos ca o nuca in perete. 

Am mai vazut ca avem un minunat club care se numeste Moose. Moose mai exista si in Copenhaga si e un bar micut, plin de grafuri pe pereti, cu un cap de moose impaiat acolo, simplu si foarte distractiv. Mai e unul si in Malmo numai ca e un bistro/restaurant ceva mai pretentios. Aici vad ca e un club de fite – adica cea mai seaca varianta dintre toate. Whoops.

TheMoose Copenhaga

Moosebar Malmo

Ninge. Iar. No mooore.

Oficiul ERASMUS, Socrates whatever de la UnitBv cu ala din Copenhaga se pupa ca baba cu mitraliera, ca nuca si peretele, ca homosexualul cu femeile, ca rockul cu manelele, ca mine cu pitzipoancele si mai gasiti voi alte comparatii idioate, I am out of ideas.

De ce? Pentru ca romanii vor doua minunate acte la dosar, printre multe altele, si unul din ala e acum in mana si sub ochiu’ meu, altul e o promisiune… Ala se cheama Application Form si e cam degeaba, mai ales ca era util numai cand aplicai pentru universitatea partenera ca de aia se cheama eplicheishan. Ma rog, ideea e ca biroul de la Universitatea din Copenhaga nu tine chestiile alea deoarece si pentru ca sunt redundante, si aplicatia se face pentru ei online, adica dovada ca am aplicat si am fost si am luptat alaturi de vikingi exista onlain, atata ca UnitBv le vrea in manutza, pe hartie. Fi-v-ar evul mediu de ras.

Si fi-v-ar sistemul de ras, ca ar trebui sa va intelegeti de la institutie la institutie ce tineti, ce aruncati etc in asa incat sa nu frecati studentul la ridiche cand nu e necesar, sau cand toate ar fi putut fi rezolvate prin: bah, tineti alea! Sau bah, toata lumea in online, zat!

Dar viata e intotdeauna mai complexa decat pare. Pana acum 20 de minute eram plouata, semideprimata, nostalgica, melancolica, acum imi vine sa dau cu mine in ceva si in cineva. Preferabil nu in monitorul asta de 22 de inchi dar alternativa ar fi un burlan. Hmm.