Si pentru ca mi-am incheiat prezentarea licentei (despre bloguri, in mare) cu “I’m blogging about this” pe ultimul slide…

Joi. Stare de nervozitate ridicata. Ajuns la facultate ora 14.30. Colegii zombi. Iar. De data asta speriati de bombe, inclusiv eu, complet aiurea pentru ca imi stiam prea bine lucrarea si orice chestie tangenta cu ea ca sa ma mai stresez. Nu mancasem de vreo 12 ore (de vreo 3 zile n-am mai mancat ca lumea) si am incercat un mecpuisor care mi-a stat in gat – nu prin calitatea intrinseca ci din cauza contextului. Ce va ziceam ca iar ma tai ca maioneza. M-a calmat colegul Sebi Patru :) care venise sa ne faca galerie catorva si care mi-a repetat argumente pe care le stiam, “dar”. Si cu care am iesit si la berea post-prezentare.

Deci a mers bine. Am turuit, cu oarescari poticneli, pe alocuri un pic irelevant, si nu am mai apucat sa zic alea 3 slide’uri de la coada care mi se pareau mai smechere decat alte parti din lucrare. Dar deja ma durea gatul, mi se uscase gura, ragusisem si ma chinuiam sa scot sunete coerente :) Macar nu am ramas fara aer – mai patesc de-astea si cand citesc, si cand prezint. Nu pot sa zic ca-s foarte multumita, putea sa-mi iasa si mai bine, si licenta si prezentarea :) privind acum cu ochiul critic care are nota in buzunar.

Verdictul a fost 9.80 pt prezentare/proiect, deci 9.90 per total. Asta in conditiile in care intr-un post anterior ma gandisem la 9.75 ca la un vis frumos si irealizabil :D Reality kicks ass. BTW – o singura medie de 10 la licenta in tot anul, cateva – vreo 3 –  de 9.93; n-a picat nimeni. Notele in distributie oarecum de asteptat, dar si cu unele surprize – si bune si proaste.

M-am bucurat, mai mult cand am iesit din examen, ce-i drept :) Nu imi venea sa cred ca e gata, si morcovul de un an disparuse. Incepusem sa topai pe coridor (caracteristic mie) si am fugit la bere. Seara la un petit peu de distractie, ca n-am mai iesit in lume de mult timp, in ideea – care NU a functionat – de a ma autoconstrange sa scriu la licenta. Dansa era in mare parte facuta in mintea mea, partea cu apasatul pe butoanele alea multe a fost mai enervant [lene].

Senzatia e de usurare, si in acelasi timp “So what now?” Vorbeam cu Sebi, care daduse licenta cu o zi inainte, si imi zicea ca azi s-a trezit fara un scop in viata :) Pai urmeaza cautarea locului de munca, in paralel cu un master. Camdeodata o sa dau aici in Bv la un master, in parte pentru ca pentru cel putin vreo 2 ani nu am cum sa plec din oras/tara. E tentanta ideea de continuare a studiilor, ramai intr-o zona destul de protejata si nu trebuie sa te ciocnesti de lumea reala (si poate nu stiti dar eu sunt destul de fricoasa).

Asta cu licenta si nota absolut fabuloasa la care nici cu gandul nu gandeam au fost niste victorii personale, care in the grand scheme of things nu sunt asa importante, desi treaba asta ne-a umplut orizontul in ultimele 1-2 luni, unora chiar mai mult de atat. Mai am schitate cateva proiecte in minte, la care ma gandisem inainte de sustinere. Pentru mine e un soi de terapie, cu “obiectivele post-obstacol”: trec mai usor peste o treaba dificila daca stiu ca dincolo de ea ma asteapta multe alte chestii interesante. Asa am facut si cu bacul; in sesiuni nu a fost cazul.

Well, that’s all folks. N-o sa va mai zgarii retinele cu treaba asta numita licenta. Voi reveni probabil cu un follow-up pentru postul cu rasismul – la care Cabral a comentat cu un simplu “Multumesc”. Am ramas fara cuvinte. Foarte misto omul. Eu ii multumesc. Pentru model, idei, exemplu… si mai mult decat atat.

A, apropo, Mother e in Anglia inca, comunicarea notelor s-a facut prin telefon… Imi zice azi ca e prin Brighton. Adica unde sta o prietena buna de-a mea, de pe vremea CPH. Mica lumea asta. Mica, mica.

edit am sapat prin postarile mai vechi, noiembrie-decembrie… surprinzator de interesant :) uitasem total unele detalii. si comentariile fac deliciul :)

A mers foarte repede, fiind o discutie pe marginea unui subiect teoretic predat comisiei cu cateva zile in urma. Chiar foarte repede. Atat de repede incat cu 2 ore inainte sa fi fost programata eram deja in intarziere… Adica teoretic trebuia sa intru la 16.30ish si la 14.20 deja intrau colegele cu T. Eu sunt cu R. M-am teleportat pana acolo :))

Cum a mers? Pai foarte bine, comisiei i-a placut subiectul meu :) Se-ntampa ca si mie imi placuse subiectul meu, il stiam bine, asa ca totul a mers extrem de lin. Prima proba s-a lasat cu 10 (unul din destul de putinii de la proba asta). Urmeaza sustinerea licentei. Gusfrabaaaa… gusfrabaa….

EDIT: double “oh crap”. mi-am busit usor blogul. tema mea s-a dus undeva in neantul internetului in timp ce incercam unele noi, la un nou upload nu imi mai apare si asa mai departe. camdeodata va ramane asa. oricum cat de curand o sa apara schimbari – probabil in pagini, sigur prin blogroll… poate ma ajuta karma sa gasesc o tema faina care sa imi si apara in lista (hosting am de la Blogway asa ca sunt legata de maini in muuulte privinte) si care sa-mi satisfaca pretentiile deloc de neglijat. asta de acum e chiar simpatica in ciuda conditiilor vitrege :)

nu, nimic special. numai s-au aflat programarile pentru sustinerea probelor la licenta. din fericire am picat la ore normale pentru persoana mea – marti la aprox. 16.30 pentru prima proba si joi tot cam la 16.30 pentru sustinerea proiectului de licenta. daca nimeream dimineata era destul de trist – ma stiti de liliac, da? :)

normal, trebuia sa se afiseze candva, si era normal sa fie o ora si o zi atasata fiecarui nume. dar a fost o senzatie ciudata sa aflu exact cand si unde, alaturi de cine o sa intru la probe in acelasi calup – in prima zi cu colege de grupa, la a doua proba cu 2 foste colege de liceu :) si cu colege de suferinta din ultimele 2 saptamani…

ciudata senzatie. ciudata rau. am inceput sa imi imaginez franturi de prezentare, sa ma vad in fata profesorilor din comisie… brrr. imi amintesc cand i-am vazut ultima oara pe fiecare din ei – la aprobarea lucrarii, la examen acum 2 saptamani, la examen acum un an, la facultate pe scari…

si cand ma gandesc ca eram la doi pasi sa nu imi dau licenta acum. citisem si ce a scris aici Makavelis apropo de amanarea propriei licente si ma puneam in situatia lui. mare greseala faceam fiindca mai trebuia sa stau inca jumate de an cu proverbialu’ morcov si m-as fi uitat cu oftica la colegii mei cum se bucura ca “au scapat” (ca pana la urma la asta se rezuma treaba – SA SCAPI). noroc cu mama, care m-a facut sa-mi dau seama ca nu-s intreaga la cap.

,deci. si din cand in cand . sau invers.

Restante, licenta. Spiru. Nedumeriri si frustrari. Din nou.

NB: Nu eu sunt la Spiru, apare mai jos.

Am dat azi ultimul examen din etapa de student a vietii mele. Mandra perioada. Din pacate, ultimul examen a fost o restanta, si din pacate a mers foarte prost – insa nu suficient de prost incat sa ii anuleze calitatea de “ultimul”. E vorba de o materie care mi-a placut, din care am ramas cu ceva si pe care as parcurge-o oricand cu placere; la examen am fost intrebata din cursul introductiv. Pe care nu il citisem pentru ca in mod eronat m-au interesat continuturile domeniului si nu gardul lui.

Cursurile introductive mi se par redundante. Le urasc. Le urasc cu pasiune, de azi incepand. La ce trebuie sa invat toate detaliile despre un subiect? Nu asta e scopul materiei, sa ma lamureasca, si anume, cu ce se mananca ramura asta a subiectului mai maaaare pe care l-am ales?! La ce imi foloseste sa stiu mot-a-mot chestii de genul “raportul cu alte discipline”? Cu ce ma ajuta pe mine asta in cunoasterea subiectului in sine?! Intrebari din categoria “cu ce ajunge soferul de pe plugul de deszapezire dimineata la munca”.

Orisicum. Maine si poimaine va urma un mic maraton de basculat la licenta. Dupa care inca unul pentru o alta parte a licentei. Mi-am pierdut total interesul chiar si fata de un subiect care ma pasioneaza. Sunt dezamagita pe multe niveluri, atat de altii cat si de mine. Ma incapatanasem sa vad lucrurile intr-un anumit fel, care obiectiv arata naiv. Am colegi care au muncit foarte mult la lucrarea asta, si colegi care nu au muncit deloc. Majoritatea sunt undeva intre. Notele 0 sa se acorde asa cum o sa~, pentru ca nimeni nu o sa citeasca, cu niciun grad de atentie, chestiile pe care le-a scris fiecare din strafundurile gandirii alegand cu grija cuvintele,  sau din strafunduri mai putin adanci…

Stau si ma gandesc in conditiile astea ce reflecta nota de la licenta, sau chiar licenta in sine. Niste competente reale? In mica masura. Niste cunostinte teoretice bune? In si mai mica, probabil.

Poate vi se pare ca fac prea mare branza din asta si ca o sa treaca, peste tot e la fel etc. Dap, asa e. Intre timp studentii de la Spiru au facut o petitie online prin care cer sa se reintroduca publicarea grilelor cu raspunsurile aferente, pentru ca multi dintre ei sunt oameni cu familii si joburi etc deci practic nu au nici cea mai mica disponibilitate pentru vreun efort de invatare da’ vor si ei o diploma egala cu tot omul. In locul lor nu as mai baga banii sa fac studiile respective; diplomele au inceput sa nu mai fie luate in considerare de angajatori . Asa ca singura parte care iese in castig este, tadaaa, universitatea. Am prieteni care au terminat la Spiru. Unii si-au dat interesul, unii au dat spagi, altii s-au chinuit din restanta in restanta din lipsa de timp sau de interes. Stau si ma intreb cu ce au ramas ei in afara de o diploma. Stau si ma gandesc cu ce ramanem si noi, in general vorbind, in afara de o diploma.

Yes, I’m bitter. Inca. Cel mai probabil am exagerat si lucrurile nu-s chiar asa seci, dar cu siguranta se gasesc si persoane care sa se potriveasca variantei exagerate a situatiei.

PS. Asta e postul 200. Ce numar rotund :D

Problema cu invatamantul superior e ca se pompeaza in noi o gramada de teorie care ne intereseaza prea putin, pe care o retinem in sesiune si fara sa ramanem cu vreun simt practic din ceea ce ni s-a prezentat pentru ca nu facem noi insine exercitii care sa ne familiarizeze cu fenomenul real. Modul asta de a invata lucrurile vine inca din gimnaziu si din liceu, cand ca am fost expusi la o gramada de informatie, din care ne folosim poate de 10% -  restul e cultura generala. Buna si aia, dar nu ne-a pregatit pentru nimic.

Atunci cand in anul II de facultate suntem pusi in situatia de a actiona concret, un proiect-doua, ne speriem ca nu stim de unde sa le apucam si producem proiecte mediocre, rezultate slabe sau cosmetizate din comoditate sau necunoastere. Ne-au trecut prin fata ochilor multe teorii, idei, notiuni, categorizari, clasificari, liste, tabele, diagrame, formule, coeficienti, modalitati de testare, tehnici de cercetare, grafice, rezultate, date crude sau prelucrate – la cea mai mare parte dintre ele am privit, si atat.

Nu exista o coerenta a  programei, nu e o continuitate intr-o anumita ramura. In fiecare semestru se incepe un set nou de materii, putine dureaza doua semestre, la cele mai multe suntem expusi cateva luni si atat; nu se prea pune problema de aprofundare, cand abia apuci sa te familiarizezi cu notiunile de baza. Uneori am avut senzatia ca se pune mult prea mult accent pe intoducere si cursuri descriptive decat pe subiect in sine. Uneori se intampla ca bazele unui subiect sa se studieze in semestrul 2 din anul I si continuarea sa apara abia in semestrul 2 din anul III, ceea ce inseamna ca petreci jumate din timp recapituland notiunile pe care le-ai uitat.

Am facut 3 ani de teorie, si asta dispersata,  in care nu ni s-a cerut vreun proiect de amploare, sau un eseu mai mare, pe baza carora sa stim despre ce e vorba. Acolo unde au existat proiecte, nu a existat feedback.  Examenele sunt bazate pe invatare si reproducerea textului, simplu. Pentru ca la sfarsit sa fie nevoie de un proiect de licenta de cel putin vreo 60 de pagini in care sa combini teoria cu practica. Suna bine? Suna extraterestru. Studentii nu-s familiarizati cu modul asta de lucru. Sau poate n-am inteles eu ideea din spatele licentei… Am presupus ca acumuland cunostinte de teorie si abilitati practice trebuie ca la sfarsit sa fii in stare sa realizezi o cercetare proprie. Problema e ca ne lipsesc elementele practice si cele critice.

Master – cu, fara, de ce

Dupa ciclul de licenta, unii aleg sa faca masterul, altii nu. E un trend, in functie de specializare si de universitate – cand, daca, unde, de ce. Din cate am vazut pana acum, tendinta e:  imediat dupa licenta, intr-un centru universitar mai mare, pentru ca nu poti face mare lucru fara el. In alte tari se percepe altfel, masterul nu are acelasi statut – o prietena din Anglia zicea ca sunt nebuna sa ma apuc de un master, la ei nu o obisnuinta. In plus, masterul imediat dupa licenta nu e cea mai fericita varianta; ideal ar fi sa existe o experienta de munca intre cele doua, masterul e un studiu aprofundat si cred ca ar fi bine sa ai situatiile concrete pe care sa il poti aplica.

Asta e procesul Bologna: in loc de 4 ani de facultate, faci 3+2, iar din cei 2 de master e foarte probabil ca in jumate sa repeti ceea ce ai invatat si in ciclul de licenta, daca urmezi aceeasi linie de specializare.

Poate e eroarea mea de judecata, probabil asteptarea e ca initiativa si interesul sa vina din partea studentului – dar in cazul asta sistemul de evaluare si predare nu se potrivesc intentiei. Poate ar trebui sa existe posibilitatea ca dintr-o materie sa imi aleg subiectul care imi place si sa aprofundez numai pe el, prin teorie sau practica, si sa nu fie nevoie sa invat toata informatia – pe care oricum o uit, si pe care o pot gasi oricum in momentul in care voi avea nevoie de ea. Din punctul asta de vedere imi place sistemul american, care printre altele iti formeaza capacitatea de a cauta informatiile de care ai nevoie (research).

Dar, asta avem, cu asta defilam. Se poate scapa foarte usor cu plagiat sau “falsuri”, efortul pe care il depune un student devine din ce in ce mai mic. Asa ca o sa avem generatii din ce in ce mai “competente”.