Anul asta, 1 iunie a insemnat ceva mai mult pentru mine decat o multime de copii care se bucura de varsta pe care o au, fara sa-si dea seama ca traiesc ca intr-un vis :) Am avut cursul festiv astazi, care marcheaza cat se poate de simbolic finalul facultatii. Vorba vine, final, avand in vedere ca mai sunt sesiuni, proiecte si licenta de trecut. Dar asa simbolic cum e, a produs o senzatie in fiecare dintre noi. 

Fara extrem de multa surprindere, vorbind cu viitorii-fosti-colegi am aflat ca sentimentul predominant e un soi de confuzie. Terminam o facultate, care insa a durat prea putin (3 ani) pentru ca atunci cand am prins mai bine ideea si ne-am format o oarecare gandire ni s-a taiat craca. Teoretic, da, exista masterele, insa cea mai mare problema e ca de multe ori nu exista continuitate: la master reiei multe probleme deja cunoscute din ciclul de licenta, asa ca mare parte din timp o sa il pierdem recapituland. Sper sa ma insel, totusi. 

Revenind la perceptia asupra “sfarsitului erei” – cei mai multi simt(im) ca am trecut rapid si destul de indiferenti la ceea ce se intampla in jurul nostru, parca ne-am fi propus sa fugim prin ea si sa luam diploma. Pentru unii poate e adevarat. Pentru ceilalti, apar aceleasi idei ca la orice alt final: ca ne-am fi putut interesa mai mult, ca acolo as fi facut asa si dincolo, altfel; ca ieseam mai castigati cu alte abordari. Ori alte facultati, cine stie. Nu stiu daca e cineva multumit cap coada – dar cred ca asta tine de “conditia studentului”. 

A fost interesant azi, la pozele in robe si la curs in sine, sa imi dau seama ca:
- inca  nu stiu cum se numesc unele colege (partea masculina, mai slab reprezentata, e cunoscuta :) )

- sentimentul mai apasator al fost cel al schimbarii status quo-ului, nu anticiparea dorului fata de colegi – suntem atasati unii de altii NU

- foarte multi dintre colegi sunt ceea ce englezul ar defini ca “acquaintances” si atat, si ca in 3 ani la poze am stat cel mai mult cu respectivii

- e simplu sa zambesti la poze

- totusi avem amintiri comune puternice – primele cursuri din facultate, practicile, examene… adica avem ce discuta la o bere, daca nu mere si nu mere altceva

Cea mai faina senzatie a fost cand am aruncat tocile, si cand le-am vazut zburand deasupra mea. O chestie copilareasca, sau unica, sau daca tot ziceam de simboluri – un gest de eliberare. Nu conteaza. In momentul in care le-am aruncat, toata lumea, indiferent de starea pe care o avusese pana atunci, a avut un moment de bucurie simpla. Sau cel putin asa imi place sa cred. 

Uite-l.

Da, schimbare de imagine – tema si avatarul. Ma plictisesc repede, what can I say.

Sambata mi se intamplase ceva nemaiintalnit pentru mine: nu am intrat la un examen. De ce? De shhhtupid, I guess, asa ca am mers la o alta grupa astazi (marti). Examenul oral incepea la ora 10, pentru aproximativ 30 de studenti. Nu stiu in ce fel s-a gandit profesoara sa ne examineze, sa ne intrebe de toate legaturile posibile si toata materia… Oricum, ca sa nu o lungesc la ora 16 inca mai trebuiau sa intre 14 persoane. Din 30.Si inca mai erau cativa la raspuns in sal, ultimul din ei iesind la 17.20. 7h1/2 pt 16 persoane, care e banuiesc un record of some sort. Moment in care respectiva profesoara iese din sala si ne anunta ca daca se continua asa o sa mai tina inca multe ore (no shit Sherlock) si daca suntem de acord sa dam scris. Dupa sapte ore de asteptat, ce raspuns poti sa dai?! Si sa fii vehement impotriva, sa te simti dezavantajat sau sa crezi ca evaluarea e total diferita fata de cea de care au avut parte ceilalti din an – tot zici da. Scrisul a durat o ora, ceea ce inseamna ca un examen pe jumate esuat (ca tehnica) s-a terminat in 8 ore jumate. OPT ore.

In conditiile astea, cum sa ai respect pentru sistem, in momentul in care esti pus sa astepti ca la coada la lapte pe vremurile cenusii? Se puteau programa studentii, evaluarea putea fi mai eficienta/rapida, sau profesorul putea sa aleaga sa dea examenul scris, daca stie ca nu se descurca in limite de timp rezonabile. E un cerc vicios, in care noi nu ii respectam pe ei si invatam-nu, ei nu ne respecta pe noi si ai senzatia ca toata lumea isi baga picioarele, iar dupa 3 ani de facultate ramai cu niste concepte vagi si fara o baza concreta, experience-wise, care sa te lase cu ideea “da, eu stiu sa fac ASTA, o fac foarte bine si imi place”. No such thing. Ah, si anul asta taxa a fost marita de la 1500 lei, cat fusese anul trecut, la 2200 de lei. Adica a crescut cu aproape 50% si din cate stiu studentii nu au fost anuntati.

Douaj’doua de milioane. PENTRU?!?! Nu va povestesc de facilities pe care nu le avem si services likewise – secretariatele v-au mancat tuturor nervii la un moment dat, nu ma indoiesc de asta (in afara de cazul in care sunteti/erati baieti draguti si hi-hi-hi-simpatici). Secretarele nu au inteles un lucru (si nu numai ele): studentii ar trebui tratati ca niste clienti, ca pana la urma in conditiile de azi asta si sunt: ei platesc pentru un serviciu, iar ele, secretarele, sunt agentii care in anumite situatii intermediaza acest serviciu. Ele nu preintampina situatii dificile, ci le constata si trateaza cu aroganta studentul. Rare exceptii, si ele ar merita notate in calendar.

Patzanie recenta. Ma duc sa imi scot o adeverinta. 
“Ai carnetul de student?”
“Nu, ca nu stiam ca o sa ajung azi aici si nu l-am luat cu mine, abia am aflat ca e nevoie de adeverinta”
“(cu scarba)Pai…si…cum vii asa…fara…”
“Stiti, NU STIAM ca ajung aici si am nevoie azi, nu se poate? Abia m-am intors din mobilitate Erasmus si nu …”
“(cu scarba sporita si dispret) Legitimatie ai macar?”
“NU (fiinta, care parte nu ai inteles-o?)”. Secretarele din spatele ei deja radeau, chicoteau; eu fierbeam.
“Auzi, da’ macar buletinu’ il ai?! Sincer, nu stiam daca il aveam pentru ca ma intorsesem in tara cu cateva zile in urma si nu stiam exact ce acte am cu mine.
“Stati un pic sa vad”
“(imbufnate, chicotind, scarba, dispret, aroganta – nonverbale)” Imi gasesc carnetul de student, turns out I had it. I-l dau…
“A, nici vizat nu e…Pai ce e asta?”
“AM PLECAT IN MOBILITATE ERASMUS PE 28 AUGUST, M-AM INTORS ACUM 3 ZILE, CAND (@$ @#%%& @#$%&$% !!!) PUTEAM SA IL VIZEZ?!!!” 

Stiti ce e interesant? Ca si preparatorii si asistentii universitari au parte cam de acelasi tratament. Ele ii pupa in dosul palmei numai de la conf. in sus. 

Doua perle stralucite ale secretariatului facultatii mele, prima e veche, de prin anul I, si a doua e culeasa azi – da, in 7 ore te apuci si citesti chiar si listele alea nenorocite :)) Nenorocite, evident, de catre cineva.

Citez din materia pentru examenul de azi (pe care o descopar, evident, acum)

este inspirată de conflictualism, s-au formulează în paralel cu acesta critici privind distribuţia 

Ocheeeeeeeei… O fi fost o scapare ca in rest nu e nimic suspect. Dar ma zgarrrrie pe retina, sorry. Andrei, I know how you feel :D Zilele astea poate revin cu perle academice sub forma de poze. Secretarele rulz!

Inca una, acelasi set de cursuri:

şi costurile mari care le presupune. Aceasta explică de ce

Acuzativul care ne omoara care este.

Oficiul ERASMUS, Socrates whatever de la UnitBv cu ala din Copenhaga se pupa ca baba cu mitraliera, ca nuca si peretele, ca homosexualul cu femeile, ca rockul cu manelele, ca mine cu pitzipoancele si mai gasiti voi alte comparatii idioate, I am out of ideas.

De ce? Pentru ca romanii vor doua minunate acte la dosar, printre multe altele, si unul din ala e acum in mana si sub ochiu’ meu, altul e o promisiune… Ala se cheama Application Form si e cam degeaba, mai ales ca era util numai cand aplicai pentru universitatea partenera ca de aia se cheama eplicheishan. Ma rog, ideea e ca biroul de la Universitatea din Copenhaga nu tine chestiile alea deoarece si pentru ca sunt redundante, si aplicatia se face pentru ei online, adica dovada ca am aplicat si am fost si am luptat alaturi de vikingi exista onlain, atata ca UnitBv le vrea in manutza, pe hartie. Fi-v-ar evul mediu de ras.

Si fi-v-ar sistemul de ras, ca ar trebui sa va intelegeti de la institutie la institutie ce tineti, ce aruncati etc in asa incat sa nu frecati studentul la ridiche cand nu e necesar, sau cand toate ar fi putut fi rezolvate prin: bah, tineti alea! Sau bah, toata lumea in online, zat!

Dar viata e intotdeauna mai complexa decat pare. Pana acum 20 de minute eram plouata, semideprimata, nostalgica, melancolica, acum imi vine sa dau cu mine in ceva si in cineva. Preferabil nu in monitorul asta de 22 de inchi dar alternativa ar fi un burlan. Hmm.

Asa, ca de inceput de an universitar pt voi :) Ca eu deja invat de o luna :P

Universitatea

Are peste 40 000 de studenti, in toate domeniile posibile, organizate in Faculty of Health Sciences, F. of Humanities, F. of Law, F. of Life Sciences, F. of Pharmaceutical Sciences, F. of Science, F. of Social Sciences, F. of Theology. Accentul se pune foarte mult pe cercetare si pe identificarea situatiilor practice la care se refera teoria, nu pe teorie in sine. Se ofera un numar de cursuri in engleza cam la toate specializarile. Am citit pe undeva  ca se vrea sa se ajunga la 10% studenti straini (nu bag mana-n foc). Studentii in exchange sau straini au parte de tot felul de petreceri sau ”official welcomes”. Saptamana trecuta a avut loc official welcome din partea rectorului si prorectorului (care e o femeie la vreo 40 de ani, great public speaker). Atmosfera relaxata throughout. Saptamana viitoare sau asa ceva o sa fie un eveniment asemanator, unde primarul orasului Copenhaga welcomes international students at the University of Copenhagen.

Faculty of Social Sciences

Are cei mai multi exchange students din cate am vazut. Domeniul e respectat. Si nici cu reprezentarea pe sexe nu mi-e rusine: la socio cel putin, numarul de fete cu cel de baieti e echilibrat! Poate chiar 50-50, iar nu bag mana in foc, dar in orice caz nu 10 la 1.

Dotari & stuff

Fiecare sala are cate 2 whiteboards si cate doua proiectoare, plus retrorpoiector din ala pe stil vechi. In incinta universitatii gasesti librarie cu toate cartile care ti se cer, cantina, automate de bauturi,chioscuri mici la parterele cladirilor, la subsol sala cu computere cu acces la internet (acces pe baza de contul de student), biblioteca pentru fiecare specializare, copy room, birou de informatii pt studenti (la care apelezi pt intrebari, acolo sunt de obicei toti studenti care know stuff) sali libere in care studentii pot sta sa citeasca, sa isi faca proiectele de grup (asta se mai intampla si pe la sala de mese), sa stea pe net and so on.  Internet wireless, la fel cu acces pe baza de contul de student.

Mod de predare

Un curs dureaza 2 ore, cel de GWO dureaza 3 pt ca e materie scurta, 5 cursuri. Profesorul prezinta pe scurt literatura care a fost de citit pt cursul respectiv, urmeaza prezentari ale studentilor dintr-o scriere pt ziua aia: lecturi destul de scurte, prezentarea trebuie sa surprinda esenta textului si sa ridice intrebari spre discutie. Mai au loc si discutii pe grupuri pe marginea intrebarilor profesorului. Per ansamblu te incurajeaza sa te gandesti, sa te interesezi si sa te exprimi. Nu e valabil la absolut toate cursurile, dar astea sunt activitati pe care le folosesc.

La cursuri

Profesorii vin cu laptopul si fac prezentari PowerPoint sau cu folii pt retroproiector. Studentii fac prezentari in PowerPoint si vorbesc liber. Studentii danezi, din cate mi-a zis o tipa de aici, vin majoritatea cu laptopul la curs si isi iau asa notitele. Intr-un curs nu sunt mai mult de vreo 30 si ceva de studenti (pt ca oferta de cursuri e bogata,  fiecare alege ce vrea, cam 3 cursuri pe semestru).  Ceea ce inseamna ca salile sunt in marime cam cat un T II 7  (pt cunoscatori). Avantajul e evident, poti avea un curs interactiv ceea ce se si intampla, studentii sunt dispusi sa discute. Si nu le e frica de prof :)

Cursurile mele

Astea sunt  cursurile mele si profesorii care le predau. Daca pentru vreun motiv sau altul vreti sa stiti mai multe, incercati pe ku.dk/english (nu garantez ca gasiti descrierea; unele sunt valabile numai pe conturile studentului)

Human Resource Management, Helge Albrechsten

Comparatine Studies of Welfare states,

Mediasociology, Stefan Koeller

Gender, Work and Organization, Yvonne Due Billing (se termina prin 10 oct)

Academic Writing (in luna noiembrie)

Materiale

Cartile, dupa cum am spus, se gasesc la libraria facultatii (Akademisk Boghandel). Prin carti, inteleg lucrari cunoscute sau noi, la preturi mai mici ca cele din oras, dar si compendiumuri, facute de fiecare profesor pentru semestrul respectiv, cuprinzand fotocopii ale capitolelor din diferite carti; astea de obicei vin in completarea celorlalte 2-3 carti cerute pentru un curs… Ce  nu e cuprins in niciunele, e de obicei lasat in copy room de profi.

Examinari

Profii ofera la fiecare curs idei legate de temele pe care sa le abordam in eseurile de sfarsit de semestru, pe baza carora dau nota. Eseul poti sa il faci singur sau cu alti cativa colegi, sau poti sa alegi sa dai un examen oral pe o tema pe care o alegi tu, scrii ideile principale pe o singura pagina de obicei, si la examen ai o discuitie cu profesorul pe marginea subiectului ales.