Ma amuza modul in care Facebook anunta pe zidu’ (Wall) fiecaruia ca “Luana and Someoneelse are now friends”. ACUM, abia sunt prieteni(e), prin intermediu meu, Facebook, atotputernic si atotconectivicios! Sentinta a fost data, acum trebuie sa fiti prieteni, am zis. Legatura este indisolubila (eh, nu chiar) si pe marginea ei isi pot da oamenii cu parerea. Daca le place ca te-ai imprietenit au ba, ca poate nu le convine  si atunci o sa il roage pe Fb sa ii divorteze de tine.

I wonder.

N-am nimic cu social networking, dimpotriva. Ma ajuta sa pastrez legaturi. Dar parca ia tare-n serios si-n tragic tot ce se intampla acolo :) Totusi, nu pot sa ma abtin de la o intrebare: oare cati din retelele astea sociale considera ca cei pe care i-au adaugat acolo in nestire, cu sutele si cu miile uneori, fara sa-i fi vazut vreodata, sunt prietenii lor? Hi5 e probabil un exemplu/un caz mai reprezentativ decat Fb. Acum suntem toti friends peste tot, cu toata lumea (prin asociere chestia asta chiar e adevarata – toata lumea se leaga de toata lumea). Friends. Oare ce inteles mai atribuie cuvantului prieten copiii care au crescut cu internetul la liber langa abecedar? Hm, sau poate cu abecedarul langa internet. Sau cu abecedarul pe internet (exista asa ceva?)

Nu sunt nici pe de parte genul care se ia cu mainile de cap si zice ca lumea se duce de rapa. Se schimba, se inlocuiesc criteriile si valorile, that’s how it works. E mai util sa intelegem ce se intampla, sa prevedem efectele decat sa devenim inchizitori pentru propriii nostri copii (viitori, actuali, potentiali, eventuali). Si cred ca e inspaimantator sa imbatranesti, mai ales in vremurile astea. Traim intr-o lume paralela cu a bunicilor nostri, la propriu. M-ar dezorienta sa ma gandesc ca pe vremea mea abia vazusem ce-i ala televizor alb negru si pe Ceausescu printre pureci, si nepotii stau cu laptopul in brate in parc si se-aude si se vede (color!) in acelasi timp cu cineva din Australia…

Oare noi cum o sa ne tinem? Mai bine, ca lumea s-a schimbat rapid in jurul nostru inca de la varse fragede, sau mai prost, ca a plecat prea repede si, de la un moment dat, fara noi…?

Mna, de unde am pornit si unde am ajuns :)

Am ajuns pe site-ul stirilor ProTv dintr-un newsletter. Nu mai accesasem niciodata site-ul, si mai bine ramanea asa situatia. Stirile arata ca unele dintr-un tabloid: vedete porno – cu 3 stiri despre Alina Plugaru, semne ale exclamarii la fiecare titlu (“E targ bio la muzeul taranului roman!” – dar nu mai tipa, te rog!), subiecte complet nerelevante (“Britney Spears cu sfarcurile la inaintare!” ???) Nu lipsesc apeluri la isterie – “Gripa porcina declanseaza o alerta planetara!” 

M-a surprins neplacut tot ce tine de site-ul asta, de la design si pana la stiri, dar mai ales modul in care TIPA la cititor din fiecare propozitie. Asta e imaginea cu care ies Stirile ProTv la inaintare, si probabil nu trebuia sa am asteptari mai mari daca ma gandesc la celebrele “stiri de la ora 5″, de unde mamele si bunicile invata sa isi incuie copiii in casa pentru ca-s pedofili pe toate strazile si sa nu-si lase adolescentii in oras ca “oamenii e rai, maica, o sa te imbete, o sa te drogheze si o sa te lase fara”…  fara orice va trece prin cap. 

In toata ecuatia asta stai si te gandesti ce cauta in header-ul paginii partea cu “Castigatori Emmy 2008″. Daca tot va mandriti cu premiul asta, macar fiti consecventi si faceti-va un site serios. Cum? Pai cnn.com si times.com sunt usor de accesat si de inteles: asa trebuie sa arate niste stiri de interes, cu toate ca e un pic deplasata comparatia… Inteleg ca apetitul romanului pentru senzational e usor de exploatat, dar in momentul in care te lauzi pentru calitatea jurnalului de stiri se presupune ca te ghidezi dupa niste standarde diferite fata de Libertatea si Cancan. 

Site-urile televiziunilor de stiri dedicate par mai profesioniste la prima vedere, pana dam de:

Realitatea.net: “Atacul noii gripe” si semnul de “pericol biologic” langa; “Crin Antonescu reia atacul la adresa sarlatanilor si pipitelor din politica romaneasca” – fara sa puna ghilimele, ceea ce inseamna ca Realitatea si-a insusit etichetele de “sarlatan” si “pipita”, ura pentru obiectivism; si stiri despre “liga lui Mitica”. Pagina in engleza de la Realitatea are stiri de acum 2-3 zile, deci e reactualizata din an in paste. In plus, articolele lor sunt extrem de scurte si pe alocuri incoerente.

Antena3.ro:  ”Traian Basescu, intampinat cu  paine si sare la <Cocosul de Hurez>” – “nu inteleg” de ce nu au scris articolul numai despre targul de ceramica si au pus Base in prim plan; “Tupeu adolescentin al lui Balotelli (ceva cu fotbal)”; filmuletul ala vechi cu 3 barbati la baie si unul vrea sa isi aprinda tigara; vreo 7 (sapte, serios) stiri despre Badea si lumea lui.

Frumos. Informativ rau, un fel de combinatie dubioasa intre stiri serioase, de divertisment si mondene. Intr-adevar, e la fel de usor sa schimbi site-ul cum e sa schimbi programul de la televizor, dar parca peste tot sunt aceleasi aberatii. Oare cum s-a ajuns aici? Prin faptul ca Pro a impus tonul cu stiri horror, prin faptul ca cele mai vandute ziare sunt tabloidele, si ca audientele cele mai mari le au emisiunile de scandal? Intreb si io.

Postat pe Blogoree, aici.

Niciodata n-am fost o persoana extrem de comunicativa, nu prea imi sun prietenii si nu organizez iesiri; din cauza asta,  uneori (non)actiunile mi-au fost interpretate sau mi-au indepartat unele persoane. Dar asa sunt de mult, din diferite motive mai mult sau mai putin rationale, si multi dintre ei au inteles ca asa functionez si ma suporta (thanks!). Probabil e una din trasaturile pe care trebuie sa le schimb, insa deocamdata e “queued” in spatele unor alte “task-uri” de dezvoltare personala. Sau impersonala. Sau de care o mai fi.

De cand m-am intors am avut cu multi discutia “pai te-ai intors si n-ai dat si tu nici un semn”. Asta nu numai cu prieteni, ci si cu membri ai familiei, vecini chiar… Pentru mine nu a fost o rautate, sau ignorare deliberata si nici nu m-am facut cu nasul pe sus :) ci pur si simplu m-am comportat asa cum fac intotdeauna. Nu s-a schimbat nimic, insa toata povestea a fost perceputa usor distorsionat din cauza contextului. 

:)

Saptamana asta mi-am dat seama ca doua luni nu am mai comunicat aproape deloc cu prietenii pe care mi i-am facut in Copenhaga asa ca am inceput sa ii contactez din nou, pe Facebook, pe vreo 10 dintre ei. Raspunsurile au venit imediat, din Anglia, Lituania, Polonia, Hong Kong, Brazilia, Turcia (inca sunt fascinata de diversitatea asta). Fiecare din ei e inapoi in tara lui si mai are un contact minim cu ceilalti, dar stiti cum e vorba: “We’ll always have [Copenhagen]“. Unul din prietenii cei mai buni din perioada aceea e un turc, din Istanbul. De cateva zile am vazut prin oras afise cu “Istanbul Capital of Culture 2010″ si ma gandeam ca mi-am gasit inca un pretext ca sa aleg destinatia asta, pe langa faptul ca orasul e superb si ca mi-as revedea amicii.

Le-am spus si altora din grup ideea, si le-a placut, asa ca vom da sfoara prin uhm…Europa si sa vedem cati au chef sa se deplaseze acolo. E un “heads up” destul de in avans, asa incat fiecare sa faca rost de finante si timp in programul lor ocupat pana atunci. Turcul e nerabdator, spune ca “You should come visit, but not in 2010 it is far far far. If you wont come visit this year i might visit you instead just to use <Ce faci gacico> on a person and impress.” I-am zis ca “Ce faci gagico” e o replica buna pentru agatat romance. Vad ca are memorie buna :)) Sper sa nu o foloseasca, i-o zisesem ca gluma cand, inainte sa o cunoasca pe the other Luana, m-a intrebat ce sa ii spuna ca sa o impresioneze. 

So, we have a plan! Am in momentul asta planuri si comunic mai mult cu oamenii pe care cel mai probabil n-o sa ii vad curand. Cred ca si aici se aplica regula conform careia lucrurile la care nu poti ajunge, sau la care ajungi greu, sunt intotdeauna cele mai atractive… The miraaaaage :)

Mai tineti minte ca acum cativa ani se discuta despre internet ca loc unde poti sa te ascunzi in spatele unei identitati fictive, sa evadezi din realitate si asa mai departe? Erau vremurile in care netul era in mare parte impersonal, site-urile apartineau companiilor si erau niste spatii oficiale, iar interactiunea intre utilizatori se desfasura pe mIRC sau forumuri.

Dar acum te mai poti ascunde? Poti, inca se mai practica asta, dar intrebarea e daca mai vrei sa te ascunzi. Cred ca s-a produs fenomenul exact invers, in care vietile private au devenit mai expuse ca niciodata – prin site-uri sociale, bloguri, micro-blogging, retele profesionale, site-uri de joburi si sa nu uit de cele pentru clipuri video, unde tot poporu’ poate vedea tampeniile pe care le-ai filmat; la limita, putem spune ca toata lumea e legata de toata lumea prin retelele astea. Importante pentru utilizatori sunt socializarea si exprimarea sinelui, nu ascunderea lui. 

Angajatorul cauta pe net date despre candidat: pe langa banalitati de genul rezultate de la examene sau concursuri, mai important e ca gaseste un profil de unde sa afle detaliile care sa-i dea de gol caracterul, trecutul, modul in care gandeste… Elevi, studenti sau angajati care au scris pe bloguri despre vietile lor private sau intamplari din scoala/din firma care au deranjat au fost sanctionati sau chiar exmatriculati, respectiv concediati – ceea ce a avut efectul contrar: s-a atras mai multa atentie asupra informatiei care n-ar fi trebuit sa se afle si din cauza careia l-au sanctionat pe om. Aici un exemplu destul de vechi, e tipul asta. E complicat – asumarea textelor, limita pana la care poti merge cu dezvaluirile din interior (in cazul tipului, fiind o scoala, deci un serviciu public, nu era mare secret…) and so on.

Ma gandeam cate conturi publice are o persoana, presupunand ca isi foloseste numele real, asa ca le inventariam pe ale mele si am ajuns la vreo 12, dintre care facebook, blogurile mele (…si comentarii pe ale altora), pe wordpress si pe blogger, hi5, linked in, profilul public de yahoo, twitter si asa mai departe. Daca ma gandesc bine poate mai exista si wishlists si conturi pe alte site-uri uitate de nu-stiu-cand dar unde inca apare numele. Deja ajungem la two digits, si astea-s numai cele publice. Suntem comunicati cu totul :)

So, online then and now, privat si public… Ne e mult mai usor sa (ne) comunicam insa ne expunem cu totul.  E o alegere. Pana la un punct.

Simon says: Vote it here. daca n-ai ce face.

Credeam ca s-a terminat cu rahaturile astea…

Inutil de zis ca nu am cont la raiffeisen, nu? Disgusting. Veniti si voi cu ceva nou.