Sunt cel puţin două emisiuni la TVcare mizează pe prostia unor femei (+/-frumoase) ca mijloc de entertainment: Te pui cu blondele şi Pariu că ştiu. Coincidenţă sau nu, ambele apartin Antenei, acest OTV putin scuturat de praf şi cu un strat de lustru.

Am urmărit din când în când cele două emisiuni ca să mă enervez în cunoştinţă de cauză. Trebuie remarcaţi şi prezentatorii de mare angajament: Dan Negru (blog, unde chiar scrie) care a prezentat dintotdeauna emisiuni de divertisment care prespupuneau multă prosteală, respectiv Mihai Morar – om de un bun gust şi de o diplomaţie sublime (Caragiale style).

În TPCB, emisiune de mare succes conform banilor pe care îi strânge (vezi la 8.Dan Negru), fetele se aşează pe rânduri, in funcţie de scorurile obţinute la un test de inteligenţă  cultura generala, de la cele mai slabe la cele mai bune (SCORURI). Ce transmite asta? Faptul că respectivul concurent va trece cu brio de primele 2-3 rânduri de fete pentru că sunt proaste şi habar n-au să răspundă. Bine, descrierea emisiunii spune ca “este o şansă dată blondelor din România de a arată că este vorba de o prejudecată, de o mentalitate greşită şi nefundamentată“. Aha.

În PCŞ, cele trei grupuri de masculi feroce pariază dacă cele două fete care îi reprezintă sunt în stare să răspundă unor întrebări banale ale căror răspunsuri nu le cunosc nici ei, de cele mai multe ori. Raportul e: echipei de barbati I s-a spus deja răspunsul, iar ei văd discuţia pe care o duc fetele ca să ajungă la un răspuns şi vociferează pe marginea ei. Da, e format internaţional, but does that make it ok?

Acum, indiferent cât desconsideri capacitatea intelectuală a unor femei, oricât de misogin îndârjit ai fi, nu poti lua în serios ceea ce se întâmplă acolo. Regia e usor de ghicit. Întrebarea rămâne: de ce e regizat tocmai în felul ăsta? De ce e atât de distractiv să vezi femei (aparent) proaste? Poate scopul e să le dea privitorilor siguranţa că ei sunt mai buni şi mai deştepţi – caz în care, de fapt, le insultă inteligenţa.

În calitate de lil’ agitator care se gândeşte la tot felul de consecinţe, fac următoarea conexiune:

Se face mare tam-tam pe seama violenţei de la TV şi ce impact are asupra copiilor, când sunt atitudini mai putin radicale şi pasive care se pot învăţa trec neobservate, cum ar fi discriminarea. Nu înţeleg de ce CNA-ul, acest justiţiar al tot ce se vede şi se aude, observă mereu alte rahaturi dar nu şi pe astea.

Să ne bucurăm în continuare de divertismentul de calitate şi de succesorii demni ai lui DD: Acces Direct, Show păcătos, Răi da’ buni, Să te prezint părinţilor… PS: I blame Vacanţa Mare as well.

La Antena 1 scoate capul un nou “reality show” de mare angajament: Să -mi bag te prezint părinţilor. Nu ştiu la ce oră se difuzează în mod normal, eu am prins emisiunea vineri dimineaţă pe la ora 3 şi văd că e deja la al doilea episod.

Să-mi trag palme, nu.

Ideea? Nişte miri îşi cunosc viitorii socri respectivi în faţa camerelor, ca la final socrii să se cunoască între ei. Nu văd alt scop al emisiunii ăsteia decât cel de a face nişte scandal pe post, că lipsea.

De la cap la coadă, întreaga experienţă e autentică oan handred părsent. Bine, e recomandat să aştepţi finalul să vezi scenariştii de pe listă dacă te ştii incredibil de naiv. În episodul care m-a lăsat cu gura căscată în sensul de “cine a aprobat ca penibilitatea asta sa intre pe post???”, dar şi de râs cu gura până la urechi, era vorba despre un lache divorţat după o căsătorie de vreo 20 de ani care vroia să se însoare cu o dudessă mai tânără cu el cam cât vârsta mariajului-kaput. Tipa arăta bine acceptabil şi se pisicea, individul avea bani. Clişee până acum, ceva? Nu? Aşa ziceam şi eu.

Dar mai e! La cina comună cu tăt poporul apare şi fosta nevastă cu un decolteu de nu te mai poţi concentra la acţiunea deosebit de complexă şi îl face pe respectivul troacă de porci şi pe don-şoara curvă. Îîîu. Iar vă întreb – original şi nemaivazut, e? Bun. Într-un final, mimoza tânără şi suspinândă îşi ia valea în sudălmile fostului viitor soţ. Of, iubire, cum te duseşi.

Calităţile actoriceşti ale participanţilor sunt sublime, lipsind cu desăvârşire în aşa hal încât toată încropeala pute de la distanţă. Naturaleţea scoate capul numai la soacra mare, care chiar e credibilă. Sau sunt eu prea pregătită ca soacra mare să fie un fel de baba cloanţa şi orice variantă mi se pare plauzibilă?… (basme tâmpite, cică “Poveşti nemuritoare”)

Deci, felicitări Antenele pentru ÎNCĂ o producţie de calitate, pe care o aşez în gaşca: Test de fidelitate, Acces dinrect, aia a lu’ Capatos, aia a lu’ Brancu – şi dacă eu ştiu despre atâtea mi-e teamă să aflu câte sunt de fapt, Doamne ajută!

Ah, şi era să uit:

Vreţi să apăreţi în noua producţie pentru soacre, neveste şi ţaţi, respectiv pentru Luana când n-are ce face şi caută material de râs la 3 dimineaţa de se îneacă cu supa? Apăi veţi noroc!!! Să citez de pe regizorcautpiesa.ro:

Casting: Sa te prezint parintilor la Antena 1

publicat:07.09.09

in sectiunea: televiziune, casting

O noua provocare la care va invitam sa luati parte in fiecare LUNI ora 20.30 la ANTENA 1.

Sunteti veseli, nonconformisti, cu chef de joaca? Va asteptam la casting in fiecare zi! Da de veste si prietenilor tai!

Str. Iacob Negruzzi nr.41, interfon 1

Director Casting

Adina Stan

0731 014 687

Deci dacă sunteţi veseli dă de veste, ja? :))

Astăzi merg la Festivalul de Film de la Râşnov, unde se prezintă numai filme şi documentare româneşti, majoritatea dintre ele având ca subiect, sau fiind filmate în, epoca comunistă. De altfel, categoriile sub care sunt organizate proiecţiile se numesc Secera - filme artistice de acum despre atunci, Ciocanul - documentare de acum despre atunci, şi Spada - filmele istorice româneşti arhicunoscute ale lui Nicolaescu &co. Din păcate prea puţine sunt proiectate în cetate, şi niciunul dintre cele pe care vreau să le văd. Fie.

Inevitabil, una dintre cele mai la îndemână caracteristici care îmi vin în minte când mă gândesc la comunişti e propaganda, transmisă pe toate căile disponibile, fie ele media sau interacţiuni personale. Şi pentru că am ajuns la subiect – recent am descoperit un film scurt de animatie cu Porky Pig, apărut în 1939 – “Old Glory” (ascultaţi & priviţi, merită):

Clipul ăsta mi-a atras atenţia pentru că, deşi rula ca fundal sonor pentru alte preocupări, tonul serios şi vocea foarte masculină nu semănau deloc cu ale celorlalte desene animate din playlist (classic Looney Tunes-Merrie Melodies).

Într-adevăr, a apărut în vremuri tulburi şi mesajul implicit era: ” ţara are nevoie de tine, îţi oferă atâtea asa că fii recunoscător şi ai grijă că vine vremea să îţi răscumperi confortul.” Se încadrează lejer în genul propagandă întrucât pe lângă ideea “ţara noastră e cea mai grozavă” sunt prezentate în mod distorsionat, idealizat (cel puţin ca adevăruri prin omisiune) fragmente din istoria SUA. Totul porneşte, desigur, de la faptul că şcolarul Porky, rumen şi bucălat precum copilaşii de prin abecedarele de hăt de mult, nu reuşeşte să memoreze the Pledge of Allegiance, trage concluzia că-i degeaba şi se-ntinde la un pui de somn. Aşa că vine Uncle Sam, veritabil simbol naţional, să-i arate cum stă treaba cu istoria, vitejia şi măreţia ţării. Porky se trezeşte, citeşte o dată textul şi îl recită pătruns de spiritul patriotic, fără bâlbâielile caracteristice.

Îmi trec prin minte tot felul de comparaţii, dar nu cred că e nevoie să le scriu aici… Referitor strict la animaţie, e complet paralelă cu tonul satiric al altor filme scurte animate care fac referire la politica şi economia SUA din aceeaşi perioadă: The Weakly Reporter 1944, Aviation Vacation 1941 – cam atât îmi amintesc acum.

Şi-ntr-un fel, de ce să nu recunosc, mi-a stricat flow-ul.

PS Oare cât o să mai dureze până când să ne acceptăm trecutul (istoric) aşa cum a fost şi nimic mai mult? O generaţie, două?

Motto Lisa: Look at all the TV crews. It’s a media circus….

Homer: Wo-hoo! The circus is in town!

Lisa: A MEDIA circus.

Homer: Wo-hooo! I don’t know the difference!

Aşa cum săptămâna trecută făceam greşeala monumentală de a asculta radio, astăzi am comis-o cam în acelaşi fel cu televizorul. În general, el lucrează pentru mine în timpul meselor. Adică în alea 10-20 de minute în care bag sub nas trebuie, dar trebuie să am televizorul pornit – aşa sunt obişnuită; altfel e trist şi singur, probabil.

Azi mi-am extins programul la TV prin live-ul transmis pe internet al Antena3. În 2 ore m-a terminat psihic. Doamnele şi domnii politicieni se porcăiesc în fond ca la uşa cortului, dar la modul subtil şi îngropat sub kilograme de limbă de lemn. Iar se *a** nişte competemţi pe ei cu schimbarea legii educaţiei, şi parcă oricum ar da-o tot spre o cretinizare a poporului se tinde – indiferent că e vorba de 9 clase obligatorii, ori de 12 cu bac-ul la TREI materii. Adică, de ce sa nu mai băgăm în ceaţă încă vreo 3 generaţii care să nu mai ştie pe ce lume trăiesc? Dacă putem, de ce nu. Ne dăm măicuţe şi învelim totul în grija faţă de ţară. Asta în timp ce şcolile Cuca Măcăiice n-au cu ce să îşi încălzaescă sălile şi cu ce să îşi aducă elevii la cursuri.

Dar la ce să te aştepţi de la nişte oameni care pronunţă în continuare bacaloriat?…

În fine. Nu m-am apucat până acum niciodată să o dau pe politică pe blog, pentru că nu e nimic de discutat, dar fazele astea cu educaţia mă calcă pe nervi. Deocamdată, cea mai mare parte a vieţii mi-am petrecut-o pe la şcoală şi schimbările alea constante erau frustrante şi pentru noi, şi pentru profi. Nu vreau să mă gândesc ce o fi acum, dar sunt părinţi care stau cu inima strânsă şi cu un ochi pe posibilitatea de emigrare pentru că nu ştiu ce o să se întâmple cu copiii lor în şcoală. (Neliniştitule? Brightie?…)

Nu cred că între cititorii mei există oameni care mai pun botul la scuza cu performanţele educaţiei româneşti. Cunosc şi profesori care au avut mereu elevi cu performanţe foarte bune, şi (foşti) elevi care au realizat aceste performanţe. E meritul lor individual, cu atât mai mult cu cât “sistemul” nu te încurajează să-i rămâi fidel şi nici corect.

Mai scrisesem de porcării pe aceeaşi temă în mai. Dar acum şmecheria e ca ŞI anul ăsta, ca şi anul trecut în care am avut marea şansă să nu fiu în zonă, e electoral. O să înceapă să se calce pe bătături mai abitir decât acum – dar sincer toata porcăiala asta e uşor de evitat. Ce mă enervează e că o să apară din nou  jdemii de afişe electorale, puse multicolor suprastratificat până formează cărămizi de hârtie consumată inutil. Really. Inutil.

Pe final, un sfat de la The Onion. Merită văzute toate cele 3 minute.

How to pretend you give a shit about the election

De fapt “This is Romaniaaa, ba!” dar tipam la fel de tareee! N-am facut nimic fara un pic de scandal! Razboiul se duce intre urlatori si urechile celor care ii asculta! Terminam propozitiile cu semnul exclamarii! Cand nu tipa nimeni important la nimeni altcineva important ne gasim anonimi care sa tipe! Pentru ca ne place!

Anul asta e iar Sparta! Eu anul trecut am scapat de scandalul si tipetele pre-electorale! Dar acum nu mai scap! Because This is singura modalitate prin care oamenii pot iesi in evidenta! Geoana face scandal fata de presedinte pentru ca e cea mai simpla modalitate de a atrage atentia! Altfel nu il asculta nimeni! El nu face decat sa ia exemplul presedintelui! Si e succesor demn si mandru al lui Vadim! (numele lui are incorporat un semn al exclamarii, ma scuzati) ! Becali e un scandal in sine, si uite unde a ajuns! Oare acolo o sa ii duca pe toti scandalul ?? !! Sa speraaaam!

Cand nu fac ei scandal – ceea ce se intampla prea rar!, asa ca o sa reformulez: cand suntem suprasaturati de scandalul lor, apar altii care sa faca zgomot! Gasim anonimi care sa apara la tembelizor si sa se certe! Pentru ca This is interesant pentru public! Cu cat mai flusturatice si mai absurde personajele, cu atat mai bine! Daca mai sunt si porno e bestial! Daca sunt si porno, si urate si cu tignal, e perfect!

Nici la talkshouri nu stim sa vorbim normal! Trebuie sa ne intrerupem si sa ne hartuim invitatii! Pentru ca asa ni se pare noua ca ii facem sa spuna mai mult decat vor! Pentru ca nu am auzit de ca “you catch more flies with honey”! Si pentru ca This is calea spre audienta, putem sa ajungem si la publicul de 80+ de ani! Si pentru ca urechile curiosilor sunt oricum antrenate! 

Daca tot se tipa in realitate, trebuie sa se zbiere de doua ori mai mult si mai tare in showurile de comedie! Ca doar facem satira! George Costanza in crize era mic copil! Parca ii intrecem si pe italieni! Trebuie numai sa ne apucam sa gesticulam ca descreieratii! Mascarpone, mascalzone, ma che fai!

Sper ca v-ati saturat la fel de mult de manifestarile deosebit de inteligente! Stiu ca a This is un post deosebit de enervant! Dar am descoperit modalitatea prin care se poate tipa in scris! Sper sa nu o preia si altii!

This is scandal, ba!