Am primit leapsa asta de la Cati, acum o eternitate, si intrebarile mi-au adus aminte de intamplari din copilarie pe care le uitasem cu desavarsire. Si mi-am dat seama ca tind sa uit multe, in general vorbind, care n-au legatura directa cu prezentul (ori viitorul). So…

What was your first:

Car - nu am avut asa ceva niciodata, nu am inca nici permis, asa ca singura masina la care pot sa ma refer a fost prima a parintilor mei – un Oltcit :D

Trip within borders – tin minte foarte vag ca la o varsta foarte mica am mers cu familia sus pe un munte, cu cabina parca… Eram sus, era soare si frumos, iarba verde, pietre si parca ma intrebau daca vreau sa vad… Babele, oare? Nu imi dau seama daca e o amintire reala sau una “creata” ulterior

Trip abroad – 28 august 2008, in Copenhaga :) A durat suficient incat sa-i spun mai mult decat “trip” (pana in 31 ian)

Memory - cum stateam la soare la noi in curte, pe o saltea bleumarin cu flori galbene, cu o palariuta in cap si intr-o rochita… cam atat :) Am si poze cu momentul respectiv. Nu stiu daca asta e mai veche decat cea cu mersul pe munte. Habar nu am.

Pet - am gasit un pui de gaina prin curte, evadase de la o vecina care tinea gaini, asa ca l-am adoptat. S-a transformat intr-o gaina mica, cu pene maro si galbene, pe care o numisem Tunti [tzuntzi]. A fost cam chinuita saraca in spatii mici si eventual intunecate, pana cand si-a gasit drum catre bunicii mei de la Codlea, care au taiat-o. Cand mi-au dat sa mananc din ea am facut o criza, eram atasata emotional, dar macar mi-au spus inainte sa musc vreo bucata…

Crush - in gradinita! Il chema (banuiesc ca inca il cheama) Vali pe individ.. Stateam unul langa altul la diafilme (oare asa se numeau?), faceam schimb de caiete, care tin minte ca erau invelite intr-o hartie mov si aveau o eticheta alba, dreptunghiulara in partea de sus, cu numele. Daca ma strofoc putin gasesc si poza cu el de pe vremea aia :)

Discovery - prin clasa I, cand invatatoarea (cu care chiar m-am intalnit acum cateva zile, doamna Baias, mama decanului facultatii de Drept din Bucuresti, dupa cum am aflat cu gura cascata) verifica la fiecare elev cate randuri de bastonase a scris pe caiet. Eu cu colega mea eram in discutii cu cei din spate, si nu ajunsesem nici la 2 randuri, restul clasei facusera deja jumate de pagina. Invatatoarea a ridicat caietele in fata clasei si le-a zis: “Radeti de ele!”. Si au ras. Asa am descoperit rusinea publica. Acum tind sa cred ca intamplarea asta m-a marcat tare de tot, pozitiv; cine stie pe unde eram acum daca nu se intampla asta?

Job - in vacanta dintre a 11a si a 12a, ca ospatar (crispata rau, nervoasa si imprastiata, desigur) la Bistro de L’Arte, in Brasov, in paralel cu cateva zile de babysitting. Nu pentru ca m-ar fi obligat cineva, asa am vrut eu, nu mai tin minte de ce. Acum revin cu placere acolo, si inca sunt aceiasi barmani.

Idol - cred ca niciodata nu am pornit de la ideea ca trebuie sa am un model in viata. Daca imi placeau unele celebritati, tot nu erau model de viata ci model de… uitat-la-el.

Creation - pff aici m-ai incuiat. Imi placea sa fac modele din plastelina, cu toate ca nu-mi amintesc ce faceam si nici cand, exact – numai ca nu eram foarte priceputa, nici acum nu sunt :) Hmmm, sau sa fi fost hainele pentru papusi? Creatiile de care am fost mandra au aparut mai tarziu, si erau in mare parte desene in creion sau in acuarele.

Trimit mai departe lui Zizzou ca sa-l trezesc din socul reintegrarii in tara asta, lui Alex - nu stiu daca iti plac lepsele, eu incerc:), si CopilAndrei . Desigur, e deschisa pentru oricine doreste s-o preia.

Ca sa fii cool, trebuie sa fii viu.

Asa suna leapsa pe care mi-a transmis-o AlphaDog (de ceva timp). Sunt sigura oricine poate gasi contraargumente: “Nu-l stii pe Kurt Cobain/Jim Morrison?” Ei sunt cu atat mai cool acum, erau si in timpul vietii insa senzatia de talent pierdut, de risipa si aprecierea fiecarei mici creatii pe care au intreprins-o i-a transformat in idoli. Cobain s-a sinucis, Morrison a murit accidental (zice-se). Sunt rock stars, lumea ii regreta si ii idolatrizeaza in continuare. Ce satisfactie gaseste un om care nu mai exista fata de faptul ca a devenit un idol pentru persoane care nici nu se nascusera cand ei mureau? E o contradictie in termeni, nu? Cum ziceam si in postul anterior, cel cu sinuciderea, moartea este nimic. Ea poate deveni ceva pentru un om numai atunci cand a fost personal la un pas de ea.

Mi-a fost destul de greu sa “apuc” subiectul acesta, si in ultima instanta m-am gandit la oameni din jurul meu pe care aproape i-am pierdut, din cauza unor accidente stupide, provocate de ei sau in care au fost numai implicati. Nu stiu cate cazuri cunoasteti voi, insa intre persoanele pe care le cunosc si cu care am iesit cel putin o data la un pahar de vorba sunt 3 persoane care au facut accidente grave. TREI, pe care ii cunosc personal, si nu am chiar atat de multe cunostinte. Ei sunt instructorul de schi, bruneta si Catinca.

Instructorul de schi

Avea un BMW, cumparat din strainatate si de care era tare mandru, mai ales cu ca tocmai terminase cu actele pentru ea. Ii placea sa profite de ce putea sa faca masina, ca nu degeaba alesese una puternica. Poate cunoasteti drumul care duce din Brasov in Poiana Brasov – e format aproape numai din serpentine si curbe foarte periculoase, si iarna el devine cu atat mai interesant. Instructorul pleca intotdeauna tarziu din Poiana, iarna, pe intuneric, cand soseaua era relativ libera. Ii placea sa taie curbele si sa mearga cu viteza. Intr-o seara, coborand spre oras, intr-o curba s-a intalnit cu o masina care facea exact acelasi lucru ca si el. A virat si masina a iesit de pe drum, s-a rostogolit in jos pe munte si s-a facut zob.

Bruneta

Tipa avea o pasiune pentru condusul cu viteza, prin oras, cu muzica tare, mai ales ca avea cu ce. In anul in care si-a luat permisul era incantata, facea plimbari dese dar avea grija cum conduce si nu se urca niciodata bauta la volan. Asta a trecut cu timpul, si a inceput sa conduca bauta, vorbind la telefon si cu viteza mare. Ceva urma sa mearga prost, era inevitabil – s-a intamplat in Brasov, intr-o noapte cand a virat gresit si a ciocnit masina intr-un stalp; partea din dreapta s-a facut praf si masina nu a mai putut fi recuperata.

Catinca

Am cunoscut-o la un team building cu firma la care lucram amandoua in perioada aceea, acum aproape doi ani. Era plina de viata, mereu glumea si era bine dispusa, ne inviora pe toti. Nimeni n-ar fi crezut ca in spatele acestei fete era o poveste destul de trista: lucra pentru ca mama ei era foarte bolnava si statea acasa in tratament, tatal ei nu le ajuta. Chiar si povestind lucrurile astea zambea si vedea viitorul cu optimism, urma sa fie promovata. 

La o saptamana dupa team building, primim un telefon: Catinca e la spital, in coma, cu arcada si maxilarul sparte, o mana, un picior si cateva coaste rupte, si exista suspiciuni de hemoragie interna. Fata asta extraordinara era intre viata si moarte. Se intorcea de la o petrecere din afara orasului, si era in masina cu alti 4 prieteni. Soferul a murit in accident, de alte persoane nu stiu. Familia ei nu isi permitea tratamentul care costa zilnic peste un milion, asa ca am strans de doua ori bani de la toate filialele din tara, pentru ca angajatii o stiau si au fost socati de accident. 

In fiecare dintre accidentele astea, protagonistul a supravietuit. Primii doi, chiar fara rani – a doua zi erau ok: instructorul de schi glumea a doua zi in poiana pe seama propriei morti, iar bruneta a fost vazuta de un taximetrist care era atunci in zona, si cu care s-a intamplat sa vorbesc la scurt timp, vorbind la telefon si zicand cuiva: “din cauza ta era sa mor!!” Catinca si-a revenit dupa multe luni de tratament si chirurgie plastica, si lucreaza la aceeasi firma. Dar cat de usor ar fi fost ca povestea sa fie cu totul alta! Daca bruneta avea pe cineva in dreapta, in masina? Inainte, mergeam destul de des cu ea, eu si inca o prietena… Daca statea Catinca intr-un alt loc in masina? 

Daca, daca, daca… Ei ar fi devenit povesti triste de “nu faceti asa”, ne-am fi gandit la ei cu stupefactie si neintelegand cum asa ceva a fost posibil cu ei. Pentru ca ii cunosteam. Dar accidentele astea se intampla in fiecare zi, cu miile. Oameni mor, si nu ii idolatrizeaza nimeni, nu devin fețe pe tricouri, nu li se soarbe fiecare miscare pe care au facut-o in timpul vietii lor. In urma lor ramane un gol pentru apropiati, un contraexemplu pentru cunoscuti, si o bucatica de statistica anuala a accidentelor.

Viata o primesti o singura data. Si o pierzi o singura data – mare grija cand si de ce. It’s not a choice, it’s a check-out.

Leapsa o transmit mai departe lui Zizzou si lui Victor, insa oricine doreste e liber sa o preia. Originalul este la Santiago, care a fost inspirat de articolul lui Brightie.

E si pe Blogoree, in virtutea traditiei. 

Scuze pentru absenta si pentru intarzierea articolului, am tot invartit abordarea si am ezitat daca sa povestesc despre oamenii astia sau nu. Am ajuns la concluzia ca puterea exemplului de langa noi e mai mare decat ideea abstracta.  Am facut bine? …

Leapsa asta o primisem initial pe Facebook, de la o tipa din Anglia, si acum de curand de la Ammelie si de la Catalin, asa ca am doua variante pentru ea (cea mica e prima). A fost interesant cum combinatiile aleatorii de imagini si cuvinte pot avea o coerenta si pot sa formeze o idee unitara:)

Leapsa suna asa:
1. go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
2. go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
3. go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
4. use Photoshop or similar to put it all together.

O dau mai departe oricui citeste postul si ii place ideea :)

So, a iesit asa: (mai mult…)

Sezonul in care infloresc lepseleee :) Asta e de la Catalin, care nu a putut-o  lua in serios pentru ca atenta la masculinitate si deci de imaginea de candidat la RBF 2010 :) Si in acelasi timp de la copilAndra . Si pentru ca nu prea primesc de la 2 persoane aceeasi leapsa, o sa fac o parte serioasa si una neserioasa… here goes:

If I were a month, I would be 
August, warm and warm:D | January because i’d depress everyone >:)
If I were a day of the week, I would be 
Friday, when nobody really expects anything from you / Sunday evening, when everybody’s cursing and bringing up body parts
If I were a time of day, I would be
 6 AM because I would be asleep./ 6 AM when the alarm goes off
If I were a sea animal, I would be 
a tortoise, because I’d definitely look like I didn’t belong there / An electric eel, for obvious coolness reasons
If I were a direction, I would be 
North-East, aka arrow pointing forward and up / right round baby right round, like a record baby right round round round – aka going nowhere
If I were a virtue, I would be 
beauty, because it’d be totally vain./ diplomacy :)) (it is too a virtue!)
If I were a historical figure I would be 
Gandhi. / Alexander the Great, did he kick some ass or what
If I were a planet, I would be 
Saturn (duuude, the rings) / Earth, because I am a masochist
If I were a liquid, I would be 
orange juice. Or some sort of booze./ saltwater. take THAT, cars
If I were a stone, I would be
 marble (shiny!) / a big one in the middle of the road.
If I were a bird, I would be 
a colibri, people would be fascinated by me and I could slap them in an 8-shape :)) / a dodo bird – big, stupid and extinct

If I were a flower/plant, I would be
a magnolia / some weird mushroom you wouldn’t like to touch
If I were a kind of weather, I would be
hot, sunny and rainy :) / munsoon season on your holiday.
If I were a musical instrument, I would be 
a violin or  a piano…Can’t decide, how ’bout a combination ?:)) / bongos.

If I were an emotion, I would be 
insecurity? / annoyance
If I were a sound, I would be 
the sound of raindrops hitting… [anything but metal] / nails on the blackboard. Classic
If I were an element, I would be 
water   /  Chuck Norris

If I were a song, I would be
 this one (sooo relaxing)  /  Love and Marriage (Sinatra)
If I were a movie, I would be 
Magnolia./ Napoleon Dynamite, sooo annoying and stupid
If I were a tv-series, I would be 
Seinfeld, obviously, except I’d have the length of “Days of our lives”:)) / Days of our lives, ’cause all the original fans die before I do
If I were a book, I would stay away from 
dusty book cases. I’d much rather travel and be in many people’s hands and minds./ the toilet… better safe than…you know.
If I were a fictional character, I would be 
Superman! / George Costanza or Groundskeeper Willie

If I were a food, I would be 
chocolate or mayonnaise – so  loved, so loathed :)) / ditto, get fat ya fat bastards
If I were a city, I would be 
Paris – too pretty… / Cuca Macaii sau Cucuietii din deal, the most famous cities evah.
If I were a taste, I would be 
sweet&sour / hot, chilli-hot
If I were a scent, I would be 
fresh, a little fruity, a little flowery, and spicy. / oh, you don’t want to know :)
If I were a colour, I would be 
green (this year) / peach, or champagne or something
If I were a fabric, I would be 
silk (love it) / wool. itchy.

If I were a word, I would be 
“I” (mu-ha-haaa) / mu-ha-haa.
If I were a body part, I would be 
a (green) eye :))  / that finger.
If I were a facial expression, I would be 
arrogance / yeah, arrogance, perfect
If I were a subject in school, I would be
some-language-class / math, chemistry and physics. combined.
If I were a cartoon character, I would be 
Lisa Simpson / Bart, duh.
If I were a shape, I would be 
round, like a bubble. / pointy
If I were a number, I would be 
1. / ∞
If I were a car, I would be a
 Lexus Hybrid (Ha!) / Dacia 1310, tuned.  Street Menace
If I were an item of clothing, I would be 
a guy’s striped, casual shirt. (what?!)  / sock. ONE sock.

Mai departe catre Misses Parker, Andrei (pentru ca-s curioasa, de-aia :P) si lista ramane deschisa, as always :) Cu caracter optional si fara limita de timp, desigur. (Voi scrieti numai cate un raspuns la fiecare, asa e jucaria originala)

Leapsa de la Catalin care lives up to the “inspiring you” part of his tagline :) Ideea e ca am primit un obiect despre care sa scriu o poveste. Am nimerit o cheie. 

Ma numesc 421, si stiu asta pentru ca de mine e agatata o bucata mica, subtire, de metal verde pe care fusesera odata imprimate cu negru cifrele astea, dar intre timp au ramas numai contururile lor. Vi se pare ciudat ca o cheie sa aiba nume? Ganditi-va mai bine, fiecare cheie are un nume sau un mod in care oamenii se refera la ea. Cheia de la masina, cheia de la casa, cheia de la jurnal, cheia de la dulap. Ei bine, eu sunt cheia de la o camera de hotel de trei stele, o camera mica de la etajul 4. 

Numele meu a fost inteles de fiecare persoana care a stat in camera asta intr-un mod diferit. Venisera un el si o ea care descoperisera fericiti ca 21 aprilie era ziua casatoriei lor. Apoi, o mama cu doi copii dintre care unul spunea ca e camera lui si ca vrea sa o ia acasa pentru ca are 4 ani si e nascut pe 2 ianuarie. Un barbat si o femeie dintr-un cuplu, care au stat mai tot timpul in camera si faceau mereu zgomote ciudate, vazusera ca numerele reprezinta varsta lor: el 42 si ea 21. Ea si-a dat seama ca el e de doua ori mai batran ca el si “numai niste cercei cu cristale Swarovski o sa ma scoata din depresia asta draga!” Am plecat din camera, am fost intr-un magazin stralucitor (asa zicea ea), si cand ne-am intors zgomotele ciudate au reinceput. Dar, hei, sunt doar o cheie, nu imi permit sa judec.

Dupa cum v-ati dat seama, sunt o cheie care a trecut prin multe maini, a vazut multi oameni de toate varstele, a stat in multe genti, buzunare si portofele. Am fost aruncata dintr-o parte in alta, scapata de la etaj, cineva m-a scapat chiar in vasul de toaleta la un moment dat pentru ca uitase ca sunt in buzunarul din dreapta dar nu cred ca vreti sa stiti cum a fost. Am mai cazut cam pe sub sau pe dupa toate piesele posibile de moblier si nu numai – un baietel cu 3 dinti lipsa in fata si cu ochii certati ma pitise sub un colt de la covor, pentru ca el nu avea chef sa plece din camera de hotel si nu gasise o modalitate mai buna sa-si convinga parintii sa nu plece nici ei. Normal ca pana sa ma gaseasca au calcat pe mine de suficiente ori incat sa simt ca devin si mai plata decat sunt deja, si pana la urma au dat de mine incercand sa mute o noptiera unde credeau ei ca disparusem. 

O tipa de vreo 20 si ceva de ani a reusit sa ma piarda scotocind in geanta ei cu interior roz dupa un ruj sau asa ceva. In geanta ei am vazut atatea obiecte cat nu mai vazusem pana atunci in toata cariera mea: rujuri, servetele, servetele umede, cateva creme mici, doua creioane dermatograf, pixuri cu diferite inscrisuri, cateva servetele folosite si abandonate (dar dupa experienta cu toaleta nu m-a mai impresionat), o agenda mare, o agenda mica, doua telefoane care sunau din 5 in 5 minute, incarcatoarele de la ele, pliante cu reclame mototolite, niste elastice de par cu fire de par cu tot, un inel pe care il cautase doua zile la rand prin alte bagaje, un pieptene, un fard argintiu si unul verde care se sparsese si pata tot ce prindea, un set de chei si o banda adeziva. Asta era in compartimentul in care statusem eu, si din care am reusit sa cad intr-o balta in timp ce ea cauta pretiosul ruj.

Da, mi-a placut in balta. Nu am mai vazut niciodata lumea asa – culorile se miscau cu fiecare adiere de vant, era cald si senin, am vazut soarele pentru mai mult de 5 minute… Dupa tot aerul imbacsit in care statusem, era o schimbare la care nici nu speram. Lumea trecea pe langa mine si zicea “cineva si-a pierdut cheia de la hotel. Cam nasol” …nu si pentru mine. Nu a durat foarte mult, stiu ca soarele s-a mutat de undeva din stanga pana aproape de un punct fix deasupra mea pana cand ametita care ma pierduse a avut norocul sa ma gaseasca. Normal, tot pe mine m-a injurat “!@# %^ &&* de cheie”, de parca era vina mea, prinsesem picioare si ma hotarasem sa fug in lume.

N-ar fi deloc rau sa fug in lume – asa gandeam dupa toata povestea asta, si calea, asa cum o vedeam eu, era sa ma ascund cat mai bine in gentile sau hainele oamenilor, poate chiar in bagaje, sperand ca nu o sa ma mai gaseasca si o sa ma ia cu ei. Incercam asta mai ales la cei care vorbeau limbi straine, incercam sa imi imaginez cum arata locurile de unde vin ei… Odata chiar mi-a reusit! Un nene ochelarist, chel, mai mult lat decat inalt, ma pusese in buzunarulde pe umar de la haina – stiu, cine a mai pomenit de buzunar pe umar? Se pare ca si pentru el era prima data, ca m-a cautat prin toata camera, pe coridoare si pe strazile pe care ma pierduse si ametita cealalta, isi golise toate valizele si buzunarele normale, ca la urma sa recunoasca la Receptie ca are capul in traista. A plecat cu mine, si ma gandeam ca asta era sansa mea. S-a urcat la volan si a pornit intr-o directie oarecare – acum vedeam un alt drum, apoi parcuri, masini, alti oameni si alte cladiri decat cele cu care eram obisnuita. 

Chelul a condus in continuare pana afara s-a facut intuneric, a oprit, s-a odihnit, a pornit din nou si nu s-a mai oprit pana a doua zi pe la pranz. Gata, scapasem, eram libera – daca poti spune asta despre o bucata de metal care e inchisa intr-un buzunar absurd si vede lumea printre doua cusaturi. 

Va vine sau nu sa credeti, si acum sunt in acelasi buzunar, numai ca acum stiu totul despre viata omului astuia. Haina in care sunt a luat-o cu el peste tot pe unde s-a plimbat, spune ca ii aduce noroc dar nu a mai purtat-o decat de vreo 3 ori de atunci, in rest o tine in masina sau pe cuier.  Asa ca am fost  la cald, la frig, la munte si la mare, in locuri in care se vorbesc limbi ciudate, unde e mult fum sau vant foarte puternic, unde ploua sau ninge sau e o caldura de simt ca mi se inmoaie dintii. In unele dintre locuri oamenii sunt imbracati ciudat si  nici macar nu au buzunare la haine. Cateodata nici macar haine n-au. Stau si ma intreb unde isi tin cheile, daca nu au haine.

O dau mai departe asa – cu caracter optional si pe termen nedefinit adica daca & cand aveti voi chef:

Victor - sa scrii despre o carte postala

Alex - despre un bec

Andrei - mi-ar placea sa citesc la tine despre un ruj (nu al tau, normal :)) ) Ca sa te trezesti putin :P

Ammelie - ce zici de un parfum?:)

Missesparker - scrie despre un inel :)

Daca vreti leapsa asta, tell me si va dau si obiectul-tema.