Cautand cu totul si cu totul altceva prin internetul asta mare si ametit, dau peste urmatorul nugget of entertainment:

China is big

If the population of China walked past you in single file, the line would never end because of the rate of reproduction.

Are efectul  de a-ti face fatza sa cada, stiu, si in acelasi timp te apuci sa faci niste calcule si iti cam dai seama ca nu e nicio exagerare. Populatia actuala a Chinei, ma rog aia estimata pentru iulie 2008, e 1 330 044 544 de persoane, usor mai multi barbati decat femei, cu o varsta mediana de 33,6 ani. Adica, stau relativ bine si-s destul de tineri deci la varsta feritilitatii deci asta explica ce urmeaza. Natalitatea e aproape de doua ori mai mare decat mortalitatea si all in all rata cresterii populatiei e 0,629% pe an. Adica in fiecare an China se face mai mare cu ~ 8 365 981 de oameni. Adica o data la doi ani jumate chinezii mai nasc o Romanie (si ca tot veni vorba, stiti ca romanii se imputineaza cu 30 255 pe an…Deprimant, huh) respectiv in vreo 40 mai nasc o iU-eS-of-Ai.

Va sperie cifrele chinezilor? Ganditi-va ca ei iau masuri ca sa opreasca cresterea populatiei si sunt destul de unitari asa ca natie. Poftim cu India: estimat iulie 2008 numarul populatiei e 1 147 995 904, varsta mediana 25,1 ani, rata cresterii populatiei 1.578% pe an. Adica 18 115 375 indieni in plus de la an la an. (O Romanie aproape.) Au 15 limbi oficiale. Alfabetizarea e la 61% (in China e 91%) pe toata populatia, dar la femei e la 47,8%. Naspa, nu? Nu, CA CRestere economica avem 9% in India si 12% in China. In criza asta economica China se oftica numai ca ii scade cresterea. Banii rulz.

Revenind la citatul de mai sus,…pai asa e. Ca zilnic chinezii se inmultesc cu 22 920 de persoane. Hah, uite asa ajungem la notiunea de infinit acilisha pe planeta noastra, daca luam sistemul asta de referinta ;)) Geeky, I know.

Ce mai inseamna cifrele de mai sus? Ca 20% din populatia planetei sunt chinezi si alti 17% sunt indieni . Va amintesc ca pe lumea asta sunt 203 tari suverane. Si ca extrem de multe din lucrurile care va inconjoara in momentul asta sunt “Made in China” – sintagma care e luata la misto si scade automat din valoarea produsului in ochiul cumparatorului “vestic” (da, cu noi inclusi ca s’tem la vest de ei). Indiferent ca aveti alergie la etichetele care va spun ca au lucrat la ele chinezii, tot nu le puteti evita. La fel de valabil in Romania, in Danemarca, in SUA… 

Ati mai auzit notiunea de populatie care traieste sub pragul saraciei, in India e alarmant procentul: 25%. Stiti ce e mai naspa? Ca si in Romania e la fel. Chinezii sunt la 8%.  (Datele nu sunt comparabile.)

Si acum, presupuneti prin absurd ca de maine China opreste TOT ce inseamna productie. 

Concluziile le trageti singuri.

Daca aveti tendinte geeky ca si mine, intrati aici: date despre  China,  India,  SUA  si  Romania. Surprinzator de interesant. De la tatucul CIA (cia.gov). Alt site pentru tot felul de cifre care se schimba in timp real, dupa estimari of course, e asta. 

Procentele referitoare la populatie sunt estimarile pe 2008, cele cu cresterea economica sunt estimari pe 2007, toate luate de pe CIA. Semnalati daca am facut greseli pe la calcule sau afirmatii stupide.

O cafenea pe care am descoperit-o cu Lua, Amy si Yigit, chiar in centrul Copenhagai, in zona pietonala de “shopping”. Stii cum e cand intri intr-un loc nou de care nu ai mai auzit – asteptarile tale sunt neutre, te gandesti ca poate o sa fie de toata jena, dar poate gasesti ceva interesant. In cazul acesta a fost ultima varianta. Cafeneaua e pe doua etaje, in forma de “L”, si am avut surpriza sa gasim o atmosfera hyggelig si care indemna la conversatie. Pentru managerii de baruri/cafenele/terase din Brasov si probabil nu numai, explic: adica muzica pentru toate gusturile, placuta si in surdina, you jackasses! Sa ma pot auzi cu persoana care sta la jumate de metru de mine la masa fara sa fie nevoie sa urlu! Acum ca am stabilit asta, revin.

Ca in majoritatea localurilor din oras, nu se ia comanda la masa ci clientul se duce la bar cand vrea sa comande. Bauturile se iau pe loc iar mancarea o aduc angajatii cand e gata. Nu stiu daca e un sistem mai bun dar exista cel putin un avantaj – nu stai dupa (ametitul de) ospatar nici sa te intrebe de sanatate nici sa iti aduca nota, pentru ca plata o faci odata cu comanda.

In Café Norden am  descoperit ca oamenii aia chiar stiu sa faca niste bauturi faine.A doua oara am incercat si o prajitura, cu capsuni, care in combinatie cu – surprinzator – smantana a fost delicioasa.  Specialitatile de cafea arata bestial – eu’s mai conservatoare si ambele dati cand am mers acolo am baut capuccino. See, the thing is prima oara cand am baut a fost extraordinar, si cu o prajiturica pe margine. Si tind sa cam raman la lucrurile pe care le cunosc – la fel ca si buticul de pizza de care ziceam mai de mult, am mancat mereu acelasi gen de pizza. Obsessive, I know, but what are you going to do?… 

Ieri m-am intors in cafenea in jur de ora 13 si am gasit-o plina de oameni care luau deja pranzul. Mancarurile, aranjamentul pe farfurie, totul arata superb. Am inceput sa observ clientii – cei mai multi dintre ei venisera cate doi, erau asezati la masa fata in fata, de obicei cate doua femei si doi barbati. Desi e un loc destul de fancy daca stau sa ma gandesc, nu am vazut pe nimeni la costum sau ceva ce sa aminteasca de munca-de-birou-din-orasul-mare. Toti casual si relaxat, si cum ziceam cu muzica in surdina si atmosfera prietenoasa (barmanii zambitori, am vazut ca angajatii isi luau mancarea intr-o incapere separata) a fost neasteptat de placut. In contexul in care am avut o saptamana de nopti albe, somn aiurea si stat cu ochii in calculator si in carti, in noaptea de dinainte nu dormisem si tot asa.

Mdeci. Daca sunteti vreodata in Copenhaga, sunteti obositi de la atata vizitat si incarcati de multe cumparaturi (Illum e chiar vizavi), parcati-va fundurile in Café Norden.  Daca aveti bafta si prindeti loc la geam ziceti-mi si mie cum e :)

Dupa zile de bolit cu foarte putin scos nasul la aer, si atunci tinut in traista din motive de “vad in ceatza, nu imi pasaaa” am iesit intr-un final din casa la modul constient si lucid.

O mohorala de zi la ora 10 dimineata de ai fi crezut ca mai e putin si se insereaza. 4 grade, cu plus. Un nor gri de la un capat la altul al “cerului” prin care nu trecea nicio raza de soare, in schimb se pare ca nenea nor vroia sa se extinda catre pamant – iar am avut parte de o ploaie pulverizata, cu particule foarte mici si agitate de apa peste tot in aer. Nu le vedeai decat sub forma de ceata in departare, dar treptat se atasau de imbracaminte. 

Descopar ca oamenii si-ai rebranduit compania de cale ferata, au facut un logo nou, au schimbat un pic traseele si opririle, au pus ca revista gratis in tren una cu articole in daneza si suedeza (inainte erau doua reviste diferite) si… au bagat intarzieri din alea nesimtite, de 25-30 de minute, cu anulat trenuri si tot tacamul. Foarte frumos. Ajunge pana la urma – avea un abtibild nou pe laterala…Haine noi. Mdea. Ma asez in spatiile mai aglomerate ca alta data, bag castile in urechi si ma fac ca nu mi-e somn si ca e vara afara. Calm blue ocean, calm blue…POC. Ha? Se auzise din celalalt vagon, si cum intre ele e culoar drept si usi de sticla se vedea controlorul gesticuland nervos. Ma gandeam, stai sa vezi ca l-o fi pocnit cineva (romanian thinking in action!). Dupa cateva secunde trece omul prin vagonul in care eram, ducand in mana un ditamai plasticul lung de 2 metri (sectiune in forma de “L” daca vreti neaparat) cazut de la display, cu fatza foarte rosie si cu un cucui usor sangerand. Nasol moment, saracul om. (fast forward)

Imi rezolv treburile la facultate si ma duc sa ma plimb. In spatele CSS-ului sunt lacurile, 4 mari si late si..vroiam sa zic patrate dar sunt dreptunghiulare. Chiar si acum pe vremea asta in…teresanta oamenii faceau jogging in jurul lacului pe alee, mamele se plimbau cu carucioarele, liniste si pace. Lacul foarte linistit. Prea linistit. Mai ales pe vantul care era de o nesimtire tipic daneza. Si cum ma plimbam eu pe malul lacului, gandindu-ma ca in orasul asta nu are absolut niciun sens sa iti faci vreo coafura pentru ca umezeala si vantul o vor reduce instantaneu la un ciuf, vad o cioara care se plimba pe lac. Se plimba pe lac.

Si neuronul blondei se trezi! Era inghetat lacul, si mai spre mijloc erau pescarusi care se plimbau si ei, ciuguleau suprafata si niste lebede care stateau jos. Sa vezi lebadoiul cum se ridica, face cativa pasi si aluneca mai ceva ca in desene animate, aluneca din ce in ce mai precipitat pana isi ia un pic de avant si se zburataceste pana la partea lichida a lacului, e extrem de amuzant :)) I love this city. Chiar si cu sticlele de sampanie si ramasitele artificiilor de la revelion infipte in gheatza.

…Si plusez cateva poze, facute cu minunatul telefon. Nu-s din vina lui pozele mohorate, e din vina planetei :))

Sa incep.

“Ma numesc Luana si…si…hmmm…vreau sa evoluez. Da. Deci. De la capat, fara ezitari!”.

(dregandu-si vocea, intr-un mod amuzant)

“Ahem. Ma numesc Luana si vreau sa evoluez!…!… Acum am niste probleme…inca nu ma cunosc eu pe mine insami destul de bine incat sa fiu si sigura pe ce SEGMENTE vreau sa evoluez. Dar pot sa presupun ca pe…mmm…plan social. Da, clar. Si cum socialul implica si intelectual…”

Foindu-se putin in scaun.

“Deci sunt Luana…ma vezi de fapt cum arat, la modul superficial cel putin. Vreau sa evoluez in primul rand pe planurile social-intelectual-spiritual. Imi place sa am grija de mine, de fizicul meu, de starea mea psihica. De fapt, de-aia vorbesc (si) cu tine! Deocamdata insa…cariera, hmm…”. Zambind, vag, dintr-un colt de buza.

Buza de sus.

Isi puse picior peste picior, lasand capul putin pe spate-dreapta si rase cu pofta. Pare ca ii place foarte mult sa rada. Se amuza, si amuzandu-se (se) observa.

“Da, mi-am facut si blog! Acela…”, aratand cu degetul spre computerul deschis pe care se putea citi, sus, cu albastru-bleu “the world in my eyes”. Am zis “se putea citi”, dar nu era nimeni in camera sa faca asta.

“De ce mi-am facut blog? Mmmm… sa zicem doar ca acum mi-am cam schimbat planurile initiale. Chiar am reusit sa strang o comunitate de oameni, la care chiar tin. Si stii ce-mi place? Faptul ca majoritatea cititorilor mei…este formata din oameni inteligenti dar mai ales…si mai ales…amuzanti! Dap, imi place asta! Ca tot vorbeam de social, haha…ce circulara sunt!”

Vorbind, realiza ca era inca incaltata. Isi dadu jos pantofii si se aranja comod pe fotoliu. Ii placea pozitia.

“Da…apropo…ma consider o persoana atractiva. Sunt constienta de calitatile mele dar si de o parte din defecte. Printre ele…poate…o oarecare neincredere in oameni…o oarecare stare de defensiva. Hm, sunt o circumspecta. Ce zici, exagerez?”. Liniste. Shhh…

“Mda… Fiind inconjurata de tot felul de oameni ciudati/obsedati (blonzii sunt exclusi! Imi plac blonzii, isi spuse, razand amuzata on the inside), este poate normal sa fiu circumspecta… poate uneori sa dau senzatia ca nu sunt interesata… Dar….cine ma cunoaste, isi poate da seama ca pur si simplu…poate…uneori nu pot sa ma deschid cum ar dori altii”. Ridica din umeri si sorbi cu nesatz dintr-un pahar care nu era bere.

“No, oricum. Fotografie? Checked. Arta? Checked. Umanitate? Mhm! Clar. Checked! Non-conformism si deschidere in gandire? Checked! Prieteni? Mmmm….ma mai gandesc! (si se gandi automat la o anume fata, draga ei). Ambitioasa, clar. Ma rog…uneori cu lenea de rigoare, dar…c’mon! Apoi, draga mea…vreau sa fiu surprinsa si sa surprind. Checked. Ce sa mai, sunt sigura pe mine……..la modul cel mai aparent cu putinta. Urasc mediocritatea si lipsa de implicare in actiuni importante si benefice. Checked…”.

Se intinse, se uita la ceas. 2 noaptea. Este inca devreme, Danemarca inca traieste si Luana simte vibratiile. Isi intinde un picior in fata, in timp ce stangul era sub ea, lenes. Se scarpina, in treacat, pe ceafa, apoi isi trece o mana prin par. (poate ar trebui sa ma tund? Pf…)

Se ridica, lent, incet. Gata cu introspectiile. Se duce spre computer, unde se aseaza comod. Pe desktop, haosul cunoscut de ea, placut de ea. Ca de obicei. Se gandeste la proiectele ce trebuie facute…apoi isi intoarce privirea catre oamenii din lista clasicului messenger…Mumu…Lua…Alex…impartiti pe diverse caprarii. Incepe ziua ei.

In spate, oglinda inca ii pastra umbra si aburul respiratiei. Oglinzile, nu gandesc. Doar asculta si reflecta.

Adoarme linistita.

Reality, a new beginning

Disclaimer:

Postul asta nu e scris de mine

Alex a vrut sa scrie despre mine – pe cine nu incanta ideea de a fi bagat in seama? :)) Asa ca postul asta e scris de el. Interesanta idee, sa vezi cum esti perceput numai prin prisma a ce scrii – de asta nu o sa confirm sau infirm ideile lui, dar va rog pe voi sa dati cu parerea :) 

Hai sa punem si un semn al intrebarii, si eventual niste puncte-puncte in coada afirmatiei. De ce? Pai sa ne gandim.

Treaba cu egalitatea dintre barbati si femei ar trebui sa fie destul de limpede, sau cel putin asa te-ai gandi cand te uiti un pic pe calendar: doua-miiiii-noua. Realitatea nu sta chiar asa si tot exista diferentieri in mediul profesional – suna plangacios dar e documentata treaba. In Romania nu stiu cum e situatia (probabil mai prost, pana si romancele-s misogine) insa in Scandinavia, de exemplu, diferentele sunt recnoscute, exista si cercetare in domeniu care vine cu solutii, strategii de management, egalitate and so on. Cica.

Dar hai sa ne uitam un pic mai concret, adica on a daily basis. Din punct de vedere al sinapselor si al sanselor nu m-am simtit niciodata inferioara fata de M, si nici nu am avut vreodata senzatia ca mi se pun piedici pentru ca-s fata. Daca pornesti cu ideea “nu am sexul care trebuie”, ea se va rasfrange asupra actiunilor tale si va produce consecinte care iti vor corespunde asteptarilor (negative). E aceeasi chestie ca si mentalitatea de invins, sau cea de “trying is the first step towards failure” :) Lasand la o parte discutia despre calitatile fizice (putere, rezistenta, performanta) unde tipele pierd, dar care azi nu mai au importanta…

Dap, suntem egali, M cu F. Da, gandim diferit, ne comportam diferit, aratam diferit – sunt aspecte pe care nu le poti contesta. Dar diferit nu inseamna nici mai bun si nici mai rau…sau mai egal cum le place unora sa se exprime. Ar fi misto daca atat ele cat si ei ar deschide tartacutele in privinta asta. Nu suntem niciunii mai buni ca ceilalti, nu-s femeile mai cu mot sau barbatii cu alt mot, inteligenta e distribuita egal… La social mai trebe’ umblat.

E interesant cum are loc o inversare a rolurilor, apropo de sexe. Barbatii stiu sa gateasca, sunt dispusi sa creasca copchiii (pacat ca nu-i pot si face), tin ordine si se plang ca femeile din ziua de azi habar n-au la cratita si stau cam prost la capitolul maintenance :) Foarte adevarat, ma incadrez la descriere. Acu’ 20 de ani afirmatia era valabila in sens invers, dar na, a venit si vremea tipelor sa faca lenea – discutabil daca tot cu berea in fata TV-ului, si mai discutabil daca la fotbal.

Ah, stiati ca in promotiile de prin 2015 absolventii de invatamant superior vor fi majoritar tipe? Asta am aflat-o prima data  de la tipul* care se ocupa de managementul diversitatii intr-o multinationala care opereaza pe 3 continente in domeniul farmaceuticelor, si povestea el acolo cum isi adapteaza politicile de angajare in functie de rezultate dar si de prognozele astea. Ce fain suna. 

Dar va dati seama ca toate tipele astea o sa concureze intre ele pe posturile mai juicy. Ce inseamna asta? Concurenta in stil profi? Sau plain ol’ cat fight? Daca la tipi concurenta e pe fata, pornind de la toata chestia cu lupta pentru putere, teritoriu, prestigiu etc – simpla, dar asta e, ce sa va fac? – tipele se pricep suficient de bine intr-ale diplomatiei incat orice lupta se va duce mai repede la nivel psihologic si rareori va fi explicita. Orice de la intrigi pe stil telenovelistic la strategii elaborate pentru subminarea competitiei.

Asta am vazut-o pe viu intr-un mediu in care majoritatea angajatilor erau…angajate. Incredibil, ce am vazut acolo, pornind de la orgoliu si de la statut, cum o persoana poate sa se schimbe pe parcursul unui an dupa ce promoveaza (artificial) o treapta: devine un buric al pamantului/gaura neagra a energiilor. Pentru ca femeile, odata ce miros frauda in jur, raspandesc vestea si incearca intai sa o rezolve prin cai neoficiale. Cat fight!

Oricat de fun ar suna, un “cat fight” nu e o ceva amuzant. Nu arata ca doua (sau mai multe) pisici care se smotocesc, nici ca bataile in bikini duse in medii transparent-alunecoase – sorry guys, desi stiu ca ar fi mai bine pentru voi, si probabil si pentru noi… Poate chiar ar trebui sa implementam asta daca stau sa ma gandesc. Dar nu, intr-un cat fight tinde sa castige tipa care are lipsa mai mare de scrupule si de consideratie fata de viata celorlalte. Traducere: aia care baga mai multe strambe, care zambeste mai frumos in fata in timp ce isi traseaza urmatorul plan de atac. E un fenomen intra-gen, fata de barbati sunt(em) interesate si dragute pe bune (clip-clip).

Tot respectu’ pentru genul asta de fiinte – in a sick, twisted and perverted way. E o treaba sa ai consecventa necesara ca sa duci la capat o asemenea actiune complexa si strategica. In loc sa-ti pui energia acolo unde ai avea rezultate vizibile si apreciate care te-ar duce, probabil, mai repede si mai curat unde vrei. HA, ce naiva sunt.

Deci: Sunt femeile “egale intre ELE?” Da, frate. Da. Sunt egale, insa… au trepte. Ale egalitatii. Unele sunt mai egale, altele mai…nu. Cand vorbesti despre doua sexe, atributele sunt generale si stau cumva in balans. Mai bate vantul, se mai inclina, una-alta dar per ansamblu merge. Cand intri in culisele sexului slab si frumos vezi ca nu e nici pe departe asa de slab si e cu siguranta mai urat decat pare. Au trepte intre ele pentru ca talentele lor variaza. Eu de exemplu ma situez pe o treapta joasa, le am destul de slab la capitolul manipulare, intrigi si subminare – e o promisiune de anul nou, sa ma perfectionez la capitolul asta, ca nu se mai poate.

Mai mult – incearca sa ii spui unei femei ca e egala cu o alta. Vei vedea cum se umfla incet o vena pe frunte, discret, si pulseaza de sub fondul de ten, sub o suvita chocolat-caramel: “eu NU sunt ca ea!!”. Sau intr-un context mai general: “eu nu sunt toate femeile“. Toate am trecut prin asta, si nu e ca si cum faptul ca cineva ne repeta chestia asta ne schimba parerea. De fapt, nu nu schimbam parerea niciodata, pentru nimeni, da?!** 

 * Eric Dziedzic in Novo Nordisk. Google him 

** =nu o sa recunoastem niciodata ca ne-am schimbat o parere

Articolul asta l-am scris in legatura cu concursul de la Nosfer, in primul rand pentru ca tema mi s-a parut haioasa. Fiecare intelege ce vrea… Cat despre “patratica mea de net”, am mai primit sugestii si  ajutor (:) thanks) pt a-mi lua domeniu propriu dar camdeodata nu am avut o motivatie suficienta ca sa fac pasul desi ma roade putin independenta :)) Intre timp – a fost fun sa scriu asta:)  Sper ca va place. Si da, sunt usor misogina cand vine vorba de cah-strategii feminine.