După cum ziceam anul trecut, sărbătoarea asta chiar îmi place.

De cand am început să primesc mărţişoare le-am tot strâns. Nu ştiu câte sunt, poate vreo 30 de toate felurile. Ştiu că atunci când le primeam le ţineam evidenţa, unde mai pui că era un soi de concurenţă tacită între fete: care primeşte mai multe… Băieţii au fost mai generoşi în clasele primare şi în generală, probabil sub influenţa mamelor.

În fiecare ciclu din ăsta de şcoală era în fiecare an cel puţin câte un băiat care oferea mărţişoare tuturor fetelor din clasă – de obicei în număr de ~20. Fetele obişnuiau să-şi ofere şi între ele micuţele cadouri – nu ştiu de unde a pornit practica asta, poate din cauza numărului mic de băieţi :)

Cred că e o perioadă foarte mişto pentru profesoare. Mă gândesc ce colecţii or fi având ele pe acasă, de la cele mai frumoase modele până la cele mai kitschoase, în funcţie de posibilităţile părinţilor  copiilor.

Revenind la colecţie – am găsit-o de curând, mai precis prin decembrie când am schimbat patul (cutia în care le ţin era în sertarul patului). Azi mi-am ales 12 dintre ele care îmi plac cel mai mult, primite cam între 1994-2008. Uau, 14 ani. Simt cum îmbătrânesc  întineresc :)

În ordinea din galerie:

• 1 iepurele bătrân: primit de prin ‘95 de la un băiat care îmi plăcea. Plus, e SO cute (iepureleee) :D
• 2 inima din ceramică: 2005ish, un porţelan solid şi foarte frumos finisat. E starul colecţiei, îl ador atât pentru aspect cât şi pentru că vine de la cineva…
• 3 the fluffies: n-am înţeles niciodată conceptul modelului ăsta dar îmi place blăniţa aia naturală. Am primit de-a lungul vremii vreo 4, toate înainte de 2000. Probabil aşa era moda.
• 4 hornarii: motiv clasic. Mă mir că am numai 4. Cel din dreapta aparţine de dedicaţie.
• 5-7 fluturii: primul e de prin 2003, confecţionat dintr-un gips, cu mult înainte de trendul handmade. Al doilea e pelicula de vopsea pe cadru metalic fin, al treilea din pene. Câta varietate pentru un singur motiv :)
• 8 negresa: sunt convinsă că pe vremea aia nu mi s-a părut nimic ciudat (hm, ‘97, ‘99?) dar acum îl văd ca micul mărţişor politically incorrect :)
• 9 flori uscate in solid: un fel de imitaţie a chihlimbarului, realizată în plastic. E şi asta o întreagă categorie din colecţie; cel de aici e primit în 2007. Îmi place fineţea florilor din interior…
• 10 a lil’ birdie: small, fluffy and cute. Am mai avut câteva, mai mari, dar le-am ciufulit to death.
• 12, 13 coşuleţele: primul e făcut dintr-un’ capac de ghindă’, al doilea într-o ţesătură tare migălos aranjată în forma respectivă.  Iar, floricele uscate :) Deja e un pattern.

De ascultat intre timp:

Zero 7 – In the waiting line

A venit momentul sa onorez o leapsa primita de la Victor si de la Veyronsky (nu retin daca mai e cineva care mi-a pasat-o, imi cer scuze). E vorba de celebra “10 motive pentru care ar trebui sa va feriti de mine” sau ceva asemanator :)) Sa vina ciudateniile:

• nu suport sa pun mana pe un tacam care are ‘coada’ murdara. Nu conteaza ca l-am folosit eu cu 5 minute in urma, il spal sau iau altul.
• cand eram mica vroiam sa ma fac vanzatoare. Nu doctorita, avocata sau sefa, asa cum isi doreau copiii normali. Luam diverse obiecte din casa, scriam pretul pe ele si asteptam clienti. Mda.
• imi place sa discut in contradictoriu si sa gasesc argumente pentru tot felul de puncte de vedere, indiferent daca cred in ele sau nu. Vorba aia, poti sustine orice atat timp cat gasesti argumente suficient de convingatoare
• mananc ciocolata pe post de orice: aperitiv, desert, mic dejun, cina, pranz… :)) De cand eram mica infulecam cantitati considerabile si ai mei incepusera sa imi limiteze accesul la ea. Nu m-am dat niciodata in vant dupa caramele, bomboane, inghetata, prajituri… mie dati-mi ciocolata si sunt fericita.
• pana acum vreo 2 ani detestam verdele, nu aveam nimic in culoarea respectiva. Mi se trage de la mama, care a avut mereu aversiune fata de ea. Asta pana cand, brusc, mi-am dat seama ca de fapt ador verdele si am inceput sa compensez, asa incat acum daca trebuie sa aleg o culoare pentru orice fel de obiect, ma uit mai intai daca il au pe verde.
• nu stiu sa merg pe bicicleta. Stiu, trist…
• ma atasez mai degraba de locuri (ex. un oras, o zona anume din oras) decat de oameni.
• intotdeauna a avut o problema cu retinerea listelor si clasificarilor. Le urasc, nu pot sa invat ceva fara sa cunosc explicatii detaliate despre fiecare item in parte. Lista e moartea pasiunii.
• am fumat, chiar daca mereu am detestat mirosul de tigara, fumul, senzatia de dupa, din timpul.
• nu m-as suporta daca as putea sta cu mine la o cafea. Parte din motive apar mai sus :)

Cred ca se poate considera ca-s ciudata in limitele normalului :)

Cica e anotimpul depresiilor, din cauza luminii tot mai zgarcite la vedere si a frigului.

E soare in Brasov. Termenul pe care il folosea bunica-mea era “soare cu dinti” – nu mai tin minte exact daca sorele cu dinti insemna inselatoria razelor de soare pe un frig crunt sau printre fulgi de zapada ori ploaie.

Imi place sa imi imaginez ca e in continuare cald, ca daca ies afara va trebui sa raman in tricou, pantaloni scurti si sandale pentru ca altfel mi-ar fi prea cald. Totusi o gandire ciudata ma impinge sa imi iau cizme si haina groasa cand ies afara – ciudat, nu, doar e vara afara…?

Alaltaieri seara a nins. Ieri seara eram in centru, pe cea mai suparata lapovita pe care am vazut-o. Mai degraba pe care am simtit-o. Si nu-mi vine sa cred ca scriu asta, dar intr-o oarecare masura mi-a fost dor de frig. De frigul prietenos, pe la 5 grade asa, nu de zgribaul de -15 de grade.

As mai avea o rafuiala in momentul asta – cu masterul, sau mai degraba absenta lui. Azi, peste o ora, va incepe primul curs din semestrul asta. In 15 octombrie. Pana acum, lipsa salilor, lipsa profesorilor din oras si greva (pe 4 oct) mi-au prelungit vacanta – fain? Nu. Ma dispera. Deja nu mai e ca la grevele de la scoala in care ne bucuram ca nu mergem la ore, e o alegere, platita scump pentru majoritatea. Eh well.

Am lipsit complet 2 saptamani de pe blog, cred ca trebuia o pauza. Revin mai proaspata si mai inghetata :)

Un oraş în care îţi petreci peste 20 de ani îşi pune adânc amprenta asupra modului de viaţă. În acelaşi timp, un oraş pe care îl vezi aproape zilnic atâta timp poate să devină nimic mai mult decât un spaţiu neutru în care doar exişti. Treci pe lângă locuri, pe lângă clădiri fără să le mai iei în seamă, cu toate că alţii vin sute de kilometri ca să fie lângă ele. La un moment dat te plictiseşti şi spui că nu e nimic de făcut în oraşul tău *

Cu toate astea, în orice moment sunt multe ’secrete’ – mai noi sau mai vechi – ale oraşului, pe care nu le-ai ştiut niciodată, locuri pe care le-ai luat de bune pentru că te-ai obişnuit să le vezi aşa că nu au mai părut interesante. Ajungi să uiţi ce te înconjoară şi să observi noutăţile cu indiferenţă.

Ca să nu uităm, am început să scriem, Andrei şi cu mine. Scriem pe unde mergem, ce mai descoperim prin oraş ori împrejurimi. Priviri de ansamblu sau detalii. In niciun caz nu e un ghid turistic standard – e un loc cât se poate de subiectiv, scris din punctul de vedere al spectatorului. Aici:

subTampa.wordpress.com

Până acum, avem articole despre:

• Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, deschis de curând
• plimbarea în jurul zidurilor cetăţii
• expo de miniaturi de trenuri la Reduta
• vechile felinare din Piaţa Sfatului
• cafeneaua noastră preferată: Cafeteca

Urmează în curând postări despre expoziţia foto de la Muzeul de Artă şi încă un loc plăcut pentru tras sufletul – Bistro de l’Arte. Nu neapărat în ordinea asta, în niciun caz limitate la subiectele astea :)

Vă aşteptăm pe acolo cu gânduri şi impresii, poate sugestii şi de ce nu guest posts :)

*Locuiesc în Scheii Braşovului şi am trăit pe propria piele obişnuinţa faţă de lucruri remarcabile. Stau la nici 2 minute de prima şcoală românească, trec zilnic pe lângă Biserica Neagră ori pe lângă Sinagogă + Strada Sforii când am de ajuns în oraş, intru şi ies dintre zidurile vechi ale cetăţii fără să îmi dau seama şi trec pe lângă case monument (inclusiv facultatea – corpul T), teatru, muzee cu muzica în urechi.