see you seeing yourself

Care ar fi atitudinea ta fata de tine daca te-ai observa din exterior? Ti-ai dori sa interactionezi cu tine? Ai vrea sa fii prieten cu tine? Si daca te-ai privi din unghiul sexului opus, ti-ar placea de tine?

Nu ma refer aici la “esti ceea ce vrei sa fii” sau “esti multumit cu tine”.

Treaba asta imi bazaie prin cap de ceva timp si reapare periodic, si am ajuns la urmatoarea concluzie:

De multe ori am senzatia ca m-as detesta pe mine, daca m-as vedea din exterior. Dupa criteriile mele, sunt insuportabila. Probabil si dupa ale altora, dar sa nu intru aici in detalii. Si nu-s convinsa ca as vrea sa fiu prietena cu mine, pentru ca stiu ca nu prea pastrez legatura si sunt destul de rece/indiferenta – poate asta a venit si odata cu experienta, who knows. Imi place sa ma opresc brusc din ceea ce fac si sa-mi scot aparatul pentru ca am vazut o albina pe o frunza sau o frunza pe o balta sau o balta pe asfalt. Si uit foarte repede – date de nastere, intamplari, nume, situatii, persoane – ceea ce inseamna ca cei de langa mine trebuie sa-mi “redeseneze”. Cred ca am si ceva ticuri enervante si inevitabilele “momente de prostie” – in care, desigur, mi-as da si singura palme.

De aici ce sa inteleg?

La voi cum sta treaba?

Ziceam acum ceva luni despre casa de langa mine care a fost daramata, si despre cum ma bucuram dar ma si gandeam cu groaza la vara extrem de linistita pe care o s-o am in zgomot de constructii.

Well, it’s here!

In fiecare dimineata am trezirea pe la 7-8 maxim, in zgomot de dudududuitoare care zguduie toata casa. Peste care vin si zbiara unul la altul muncitorii care isi fac treaba. Stau intr-un cutremur continuu de dimineata pana dupa-amiaza cand li se termina programul. In plus, cand deschid usa de la mine de la camera vad un morman de placi de piatra, dupa care un gard daramat, si o gaura mare unde urmeaza sa se toarne fundatia casei, si dincolo de asta “vestiarul” muncitorilor.

Buna dimineata. Asta vad cand deschid usa camerei. Quite frustrating

Asta e deja un peisaj de poveste, dar trebuie sa adaug ca oamenii se plimba foarte chill pe la mine prin curte, intra si ies cand vor, muncesc pe acolo, sed la bustul gol… Acum 5 minute erau cel putin vreo 4 prin zona, cand m-am dus la tomberonu’ din propria curte. Nu ma asteptam sa dau cu ochii de o multime si chiar n-aveam chef sa fac conversatie asa ca mi-am bagat capul intre umeri si mi-am vazut de treaba.

Nu stiu cati din voi ati apucat posturile in care abordam problema asta, dar sunt o persoana destul de privata. Imi place sa-mi vad de treaba mea fara spectatori, si nu stiu daca as putea sa locuiesc la bloc – sunt copil crescut la casa, intr-un cartier foarte calm. Si dintr-o data spatiul personal e invadat de niste oameni cu care nu am nicio, dar nicio treaba. Nu stiu cat o sa mai dureze toata harababura asta, dar de la stadiul de gaura-n-pamant pana la stadiul de iote-casa-la-cheie mai e. Mno, vacanta placuta.

A, si v-am zis ca mi se zzzzgudddduie toata casa?

PS Ziceti-mi unde gasesc o piscina in Bv unde sa pot inota, sau ce stiti despre bazinul de la gara…?

nu tin minte sa fi terminat vreodata o lucrare de scoala inainte de termen. pentru ca intotdeauna deadline-urile erau ori foarte relaxate, ori foarte scurte…si pana la urma le transformam eu in foarte scurte spre imposibile :)) in acelasi timp, nici nu am ratat vreodata un termen, sau poate numai atunci cand erau enspe mii de lucruri suprapuse si mi-am luat permisiunea sa intarzii.

asa si cu licenta. nu eram eu daca nu o predam in ultima ora posibila. si pentru ca saptamanile astea au fost tampite prin excelenta, azi boacana a fost ca atunci cand eram la centrul de printare sa scot licenta a inceput o furtuna. da’ ba nene FURTUNA! am incercat eu sa ies afara, insa ploaia m-a facut fleasca in 5 secunde.  nu exagerez, asa ca stateam si fierbeam pe un gang in suc propriu. am ajuns fleasca la facultate si – cum altfel – cu partea de jos a licentei uda, asa cativa milimetri. ghinioane. nici nu mai conteaza. acum 2 saptamani nu credeam ca o sa termin la timp. de fapt, niciodata nu am crezut ca o s-o termin la timp :)) si totusi.

colegii pe care i-am intalnit azi, si ei cu predatul in ultima zi, erau toti zombi. nedormiti de zile intregi, cu somn 3 ore pe noapte de o saptamana (nu ca am fi avut luni peste luni de zile in care sa scriem)… cearcane, albi si trasi la fata, ciufuti :)) si eu cot la cot cu ei, atata ca m-am bucurat atat de tare ca am terminat licenta ca am gasit o resursa fantastica de energie. adica topaiam. cu tot cu baltile din adidasi.

deci, NU am sustinut lucrarea, asta se va intampla undeva intre luni si joi, ca avem 2 probe. mai am de pus la punct ppt-ul si prezentarea, adica partea aia unde dau cu papagalul :))

deocamdata sunt chill. ma apuc si eu sa dorm normal. nu am dormit de muuult mai mult de 3 ore consecutive… si partea perversa (sic) e ca imi place treaba asta. politica firmei e ori lancezeala, ori full speed ahead. nu ca ar fi relevant pt oricine altcineva in afara de mine :-”

Am avut parte in ultimele saptamani de niste intamplari picate la marele fix, in stilul “mai sa fie, chiar ACUM ti-ai gasit?!” Sa detaliez.

• in perioada in care lucrul la licenta chiar nu mai suporta nicio amanare, s-a stricat adaptorul AC de la laptop. Sa-l trimit in service si sa-l primesc inapoi: cam 2 saptamani. Am zis, “Niet! Pas possible!” si acum trebuie sa ma desfasor gratios in jurul problemei
• mi-a picat fisa o zi – ce o zi, cateva ore prea tarziu sa imi verific situatia la facultate din anii trecuti, de unde au decurs alte cateva activitati de aflareintreaba (detalii, cam nerelevante ce-i drept, in postul asta)
• in ziua cursului festiv am reusit multiple performante: sa ma impiedic si sa-mi rup dresul, sa imi aleg o roba murdara, sa pierd in negura multimii laptopul unei colege, si spre deliciul celor care m-au vazut sa dau pe haine, cat eram eu de eleganta, diverse bauturi alcoolice, cel mai notabil jumatate de bere
• EDIT Duminica: am reusit sa calc stramb, la propriu, si sa imi disloc ceva tendoane/ligamente la gamba piciorului stang. Adica SCHIOPATEZ. Asta lipsea :)) Daca o vedeti pe strada pe una mica, nervoasa care injura si care schiopateaza, don’t be a stranger!

Contrar asteptarilor, ori nu m-am enervat semnificativ ori mi-a trecut necaracteristic de repede. Ceea ce poate insemna 1 din 2. Fie am devenit suficient de apatica, fie sunt pe calea cea buna catre armonie. Si cum varianta din urma chiar n-are cum sa aiba loc, I just have this to say: Meh.

Ne-om citi. Nu asteptati lucruri mari in urmatoarele 2 saptamani. Just wish me luck.

And big hugs in advance to Raluxa, Bleau, Boogye, Andrei B, AlphaDog, Brightie si Santiaggo.