Un oraş ce se doreşte liber, autonom şi independent de Copenhaga şi de restul lumii, cu structura, principii şi legi proprii. Eu le zic new wave hippies. Locul lor e un parc din centrul oraşului, un loc destul de extins, cu construcţii permanente dar şi căsuţe mici din tot felul de materiale, plastic, lemn, sticlă, colorate cu graffitti. E aproape inexplicabilă existenţa lor acolo, mai bine zis faptul că sunt acolo de nişte ani. Ieri au aniversat 37 de ani de existenţa, cu multe scene cu concerte cu profiluri diferite. În mulţimea de oameni de acolo vedeai şi pe cei care aparţin acelui loc, după îmbrăcăminte şi familiaritatea cu care se comportau, oameni maturi veniţi acolo cu copiii, şi adolescenţi pe care îi suspectez că merg acolo ori de fitza, ori ca să găsească droguri într-un mediu în care sunt trecute cu vederea. Şi da, majoritatea celor care fumau nu aveau ţigări ci joint. Nimeni nu pe ascundea. Drogurile grele sunt cică interzise şi de regulile comunităţii, cred că mai mult datorită presiunii externe, in trecut aveau loc raiduri ale poliţiei şi de 5 ori pe zi. 

Practic poţi să defineşti Christiania ca o comunitate alternativă, să-i zic aşa, pt că refuză principiile vieţii moderne, consumismul şi limitarea libertăţii prin constrângerile lumii postmoderne. Sunt liberi acolo, fac ce vor şi sunt fericiţi aşa izolaţi. O prietenă era total fascinată şi zicea că i-ar plăcea să trăiască acolo şi să se bucure de atâta libertate. E şi asta o varianta dacă se potriveşte gândirii tale, dacă eşti un spirit extrem de liber şi necompetitiv şi vrei să-ţi trăieşti viaţa în pace deplină.

In ce mă priveşte, cel puţin în prima faza mă simţeam incomod acolo. Nu este genul meu de loc sau stil de viata cu care sa mă identific. Sunt un produs al lumii în care am trăit, sunt învăţată cu anumite principii, vreau sa fac în viaţa nişte chestii care aparţin absolut de lumea asta capitalistă nenorocită, cu toate mizeriile ei, societate de consum, globalizare, scară de valori inversată şi aşa mai departe :)) nu m-aş vedea nici într-o mie de ani sub formă de hippie cu vreo 5 copii şi trăind paşnică pt restul de 50 de ani sau câţi or fi. Poate imaginaţia mea nu funcţionează aşa de bine sau sunt a spoiled capitalist brat, dar asta e…şi mă simt ok pt că ştiu ce vreau şi unde vreau sa ajung. Pe de altă parte, dacă ţi pe potriveşte modul asta de viaţa, go ahead and do it, până la urmă asta înseamnă libertatea de a alege.

Tocmai pentru că reprezintă o anomalie, Christiania este celebra in lume şi atrage mulţi turişti, lucru benefic pt comunitatea de cam 900 de oameni care trăiesc acolo. Ştiam de oraşul liber dinainte sa vin aici şi am avut o oarecare reţinere faţă de el, probabil reticenţă faţă de ceva diferit faţă de ceea ce cunosc. Acum mă bucur că am mers, a fost interesant sa îi văd mai ales pe localnici, care păreau unui fericiţi in lumea lor. Alice a spus ceea ce gândeam toţi, bănuiesc: “they do mate a lot, don’t they?”. Asta datorită mulţimii de copii pe care îi vedeam. Cele mai simpatice au fost două fetiţe care aveau o sfoară legată de 4 beţe, pe care o scufundau într-o galetusa de plastic,apoi o ridicau in aer şi fugeau cu ea contra direcţiei vântului. Câteodată le ieşeau nişte baloane imense, care aproape mereu se spărgeau înainte sa se desprindă de sfori. Erau total fascinate de jocul asta, nu le pasa absolut deloc de oamenii care treceau pe lângă ele sau care încercau sa le pozeze. Copiii Christianiei, care probabil urmează sa crească acolo, după regulile comunităţii.

Nu am facut alte poze pt ca pe cladiri era semnul “interzis fotografiatul” si nu vroiam surprize. Dar all in all, Christiania e cu totul alta lume fata de exterior. Cand intri, pe “poarta” scrie numele comunitatii, dar cand iesi scrie “You are now entering the EU”, poate exprimand cel mai direct libertatea si independenta celor care au ales sa traiasca acolo

Nu cred că are cineva dreptul sa spună dacă ceea ce fac ei e corect sau nu. 

Mai multe despre Christiania pe site-ul lor oficial si pe articolul Wikipedia.