Fobie

Câteodată devin agorafobică, atunci când mă plimb pe străzile înguste din centru , care de cele mai multe ori sunt aglomerate.

 Lumea se mişcă în toate direcţiile, vin, pe întorc, evita. Adunaţi la astea faptul că o parte din ei sunt cu sau pe biciclete, plus bicicletele parcate cam pe peste tot pe margini, şi vă faceţi cât de cât o imagine. Câteodată pur şi simplu nu suport mişcarea asta “browniană”, atunci când sunt obosită sau mă grăbesc să ajung pe undeva, şi vreau să ies cât mai repede din vârtej, şi desigur tocmai atunci e imposibil să scap. În Braşov chestia asta mi s-a întâmplat în zilele de agitaţie gen zile ale oraşului, concerte sau reduceri la meli melo :) Prietenii ştiu de ce – perspectiva anajatului e mai inspaimantatoare decat cea a clientului. Acelasi lucru mi s-a intamplat si in timpul Kulturnatten. Is this a problem?… Nah.

Orasul dupa ploaie (sau in timpul, sau intre ploi – expect anything)

…arata superb. Noaptea that is. Luminile sunt amplificate, alungite, simetrice. Cred ca e prima data cand fac poze noaptea pe ploaie, asa ca am fost destul de impresionabila :D

In Kongens Nytorv au facut un patinoar in jurul parculetului din fata teatrului, si cu toate ca ploua si vremea era urata de tot, cativa tineri erau cu patinele si dadeau ture…  Iar de jur imprejur, copaceii mici si verzi din vara sunt mici, uscati dar imposobiti cu beculete. It’s pretty :D

Kongens Nytorv si patinoarul

Illum pe Strøget – culorile se schimba mereu

Reflections…

Smears…and reflections…

…si poti gasi o inima aruncata neglijent… ;)

Un lucru de care nu ma invat minte niciodata e ca aici poate ploua oricand. Nu conteaza ca e caldut, bate soarele si ciripesc pasarelele…In jumate de ora poate sa ploua fara nicio problema. Asta s-a intamplat si ieri cand am facut pozele: am plecat de acasa – bone dry. Am ajuns in oras – ups. Oh well.