De vreo saptamana sau doua au inceput sa apara prin magazine braduti, ornamente, amenajari de vitrine cu specific “craciunesc” :) Reclame la produse specifice de Craciun, sau care includ elemente de sarbatoare.
Ce era Craciunul cand eram mici? Un moment magic, totul era numai luminite, braduti…asteptam sa vina mosul, Craciun sau Gerila, depinde de etate, chiar daca pe la 6 ani stiam ca nu e adevarat, dar ne convenea sa primim obiecte la care probabil nu aveam acces in restul anului. Acum, copiii au mai multe lucruri la care sa viseze, pentru ca sunt bombardati pe canale mai variate, si intr-un mod mai agresiv, cu mesaje care ii fac sa isi doreasca, papusa aia, jocul ala, calculatorul ala, hainele alea, pentru ca asa o sa aiba toti copiii and so on. Nu e o noutate dorinta, e o noutate varietatea, numarul de obiecte pe care sa si le doreasca copiii…si poate si pretul lor.
Acum ne-am facut mari. Inseamna ca noi trebuie, suntem aproape obligati prin natura relatiilor si conventiilor sociale, sa cumparam cadouri, ca ne face placere sau nu. Unii dintre voi probabil gasesc in asta o placere, de a oferi celor la care tineti ceva frumos. Altii probabil au dureri de cap numai cand se gadesc ca trebuie sa aleaga, sa se gandeasca la ce s-ar potrivi fiecaruia…It’s a bitch cu alte cuvinte, pentru unii. Oricum ai da-o, ideea e sa cumperi :) Asta se vrea de la tine, la asta imbie toate vitrinele de magazine, reclamele adaptate la sezon… Pana si Mosul asa cum il vedem acum e un produs, al CocaCola:))
Ce nu cumperi, cel putin nu direct, e sarbatoarea vizuala de care ai parte in orasele mari. De cativa ani au inceput sa impodobeasca foarte frumos in partea centrala a Bv, si anul trecut bradul a fost superb :) Sunt curioasa ce mai fac anul asta. Si abia astept sa vad cum arata Copenhaga this time of year! Aseara am vazut ca pe Strøget puneau ghirlande de brad, cu cate o inimioara mare in mijloc – sper sa fie si luminoasa, hihi :) In rest am mai vazut deja beculete si ghirlande prin pomi, si la Illum (foto, fancy mall in centrul zonei centrale…). Ar fi frumos sa fie creativi si sa vina cu ceva inedit. Pentru ca ai lor clienti merita :P Never mind that…it’s about the beauty of the thing
La chestiile astea, cu totii redevenim in copii. Ne bucuram de culori, de forme, de atmosfera… Merge o ciocolata calda (sau un vin fiert, ahem, dar sa ne amintim ca suntem copii), o prajitura, o colinda. Si acum e cu atat mai fain, din moment ce spiritul asta al Craciunului dureaza doua luni. Pana ajungem la Craciunul adevarat, insa, e posibil sa ni se acreasca de toata caldura si revenirea la copilarie. Nici nu stiu. Everything else happens so fast in our lives… dar avem doua luni pe an sarbatoare. O fi de bine.
Voi ce ziceti? Va mai bucurati de spiritul asta? Si daca da, de cand pana cand?…
5 Responses for "Craciunul dureaza doua luni"
Pe vremuri, spiritul Craciunului pentru mine insemna turta dulce. Si asta era o mare problema pentru ai mei, pentru ca efectiv devoram cantitati industriale. Si nici nu puteau sa nu imi cumpere, ca dup-aia nu mai aveau viata cu mine. :)) Mai tarziu s-a transformat in bucuria ca aveam vreo doua saptamani fara scoala. Ce nu s-a schimbat niciodata este atmosfera specifica, caldura care te izbeste cand intri in casa intr-o zi geroasa si cu viscol. Si nametii adunati la geam.
Cat despre luminite si braduti pe strazi, ma entuziasmam si eu intr-o vreme prin Brasov. Acum, dupa ce m-am mai inzdravenit la cap, mi se par meschine. Mi-ar placea un Craciun in Tivoli, mai degraba. Unde bag seama ca spiritul a inceput in 14, daca e sa ma iau dupa ce scriu pe site.
Din cate am auzit Tivoli o sa fie plin de luminite si chestii asemenea, o sa se deschida insa numai pt plimbat pe acolo, fara “rides”…daca merg pe acolo fac poze :P
Adevaru e ca intotdeauna am avut un sentiment de fericire,bla bla pe anotimpul alb mai ales in vecinatatea si in timpul craciunului, dar pe cit de sentimental eram dupa 4 ani am fost foarte prehensiv si … am cam stiut de inexistenta Donului Rosu… si am facut toate eforturile/demersurile sa imi dovedesc chestia asta cautind, cotrobaind, devastind, gasind si inevitabil mincind ce era de mincat si jucindu-ma cu ce era de jucat mult inainte de D-day.Neastimparat copil… e bine ca nu eram singur…aveam un complice VARMIU … care era lafel de neastimparat ca si mine…
Anonimu va pupa si isi cere scuze daca v-a deramjat cu povestea lui fara noima si care nu stirneste nici un interes .PUP =))
Eu nu mai simt vraja sarbatorilor de mult timp! Probabil de cand am plecat din sanul familiei si sunt pe cont propriu. Craciunul, la mine, se liminteaza la o vacanta de cateva zile in care imi “vizitez” parintii, multaaaaa mancare si prajituri si toate alea… o colinda scurta printre prieteni si apoi betie crunta cu prietenii care nu i-am mai vazut de cateva luni bune! :)
THAT’S X-MAS BABY!!!!
@MuMu — nu mai vorbi de mincare in timpu sarbatorilor… ca nici nu au sosit si io nu sunt suficient de thin ca sa pot sa intru in mincatu intensiv de care sufera natiunea Romana pe timpul iernii … o sa ies cu o mare greutate din iarna… ooooffffff
Leave a reply