Pe strada

La pranz era plin de lume prin centru, aka where the shops rule., fiecare cu cate o punguta sau pungoaie, de cadou sau branduita, grabindu-se catre vreo  rubedenie ori jumatate in asteptare. Peisajul m-a facut sa zambesc. Consumerism, dar simpatic al dracului.

Rudele

O, rudele! Si-au facut aparitia neanuntate – ca de obicei – pe 24 dimineata. Era cam 12.05, adica dimineata in toata regula. M-am incruntat instantaneu pentru ca programul zilei era bine delimitat: luat cadou-intalnit si dau cadou-baut-intalnit cu altcineva-dat cadou-baut.  Sa nu fiu chiar scorpie: recunosc ca oamenii stau putin cand vin in vizite; totusi… In fine. De fiecare data cand dau sa plece, parca suntem la casa de nebuni: “ia de aicea banii astia de la unchiu/bunica/matusa, ca doar o nepoata avem”, “nu, fara bani, stati calm ca aveti mai multa nevoie de ei ca mine”, “hai ia-i ca ma supar, cum sa refuzi, asa se da de Craciun” “nu” “ia-i” “nu nu nu nu” “da da da da” etc etc. In timpul asta imaginati-va un soi de lupta interfamiliala in care bunurile sunt pasate rapid dintr-o tabara in alta. Apoi vine contraatacul: “atunci luati voi cozonacul asta” “nu nu nu” “hai ca e de casa, e natural, e bun” ” lasa, tineti-l voi” etc. Taberele cedeaza intr-un final. Asta se intampla de cel putin 15 ani.

Cadourile

A fost Craciunul cadourilor sub forma de carte. Am oferit cadouri numai catre 2 persoane, insa toaaaaate elementele componente au fost cumparate din minunatul si ingrabadeschisul Carturesti (Piata Sfatului nr.20, unde a fost Indica). Album, comics, carte amuzanta…Nu, nu am daruit Kant.

Mesajele

Nu stiu daca merita re re re re-mentionate, zic doar ca pana la 23.59 pe 24 dec primisem deja vreo 3 in registrul “fie ca”.

Ce vreau eu

Nu vreau nimic specific. Mi-e greu sa cred ca am spus asta dar chiar nu am vreo dorinta arzatoare. Cand eram mica era mereu ceva: papusi, puzzle, carioci, role, combina muzicala, laptop, haine nu-stiu-de-care, sa merg colo sau dincolo. Acum vreau numai sa ma intorc in Copenhaga in cursul lui 2010. Am nevoie de doza :)

2009-le , bilant blah

Orice an pare sec, fara realizari, extrem de asemanator cu predecentul. Nu imi fixez obiective clare – ceea ce probabil ca mi-ar stabili o directie si m-ar indemna la realizari de dragul indeplinirii lor. Pe scurt, m-am intors de la danezi cu situatia incheiata, am vazut Stockholmul, mi-am luat licenta f bine, am inceput masterul, am participat la o conferinta, am facut un blogmeet, am deschis un proiect de suflet, am inceput o relatie si am schimbat ‘cercurile’ in care ma invart. Dpdv profesional nu am cu ce sa ma laud pentru ca deocamdata acolo e un bai. Nu e chiar asa de rau… citand din GLC: “if you take everything I have achieved in my life and squeeze it into one day, it looks decent.” Nu-s multumita. More, more, MORE!

A, da, si azi am baut.

A, da, si de Rev stau acasa.

A, da, si cel mai mare cadou de la mos, mai bine zis de la “baba” (=mama)  e un pat. Cel vechi era vechi si imi dadea dureri de spate.  Da, puteti face misto.