Motto Lisa: Look at all the TV crews. It’s a media circus….

Homer: Wo-hoo! The circus is in town!

Lisa: A MEDIA circus.

Homer: Wo-hooo! I don’t know the difference!

Aşa cum săptămâna trecută făceam greşeala monumentală de a asculta radio, astăzi am comis-o cam în acelaşi fel cu televizorul. În general, el lucrează pentru mine în timpul meselor. Adică în alea 10-20 de minute în care bag sub nas trebuie, dar trebuie să am televizorul pornit – aşa sunt obişnuită; altfel e trist şi singur, probabil.

Azi mi-am extins programul la TV prin live-ul transmis pe internet al Antena3. În 2 ore m-a terminat psihic. Doamnele şi domnii politicieni se porcăiesc în fond ca la uşa cortului, dar la modul subtil şi îngropat sub kilograme de limbă de lemn. Iar se *a** nişte competemţi pe ei cu schimbarea legii educaţiei, şi parcă oricum ar da-o tot spre o cretinizare a poporului se tinde – indiferent că e vorba de 9 clase obligatorii, ori de 12 cu bac-ul la TREI materii. Adică, de ce sa nu mai băgăm în ceaţă încă vreo 3 generaţii care să nu mai ştie pe ce lume trăiesc? Dacă putem, de ce nu. Ne dăm măicuţe şi învelim totul în grija faţă de ţară. Asta în timp ce şcolile Cuca Măcăiice n-au cu ce să îşi încălzaescă sălile şi cu ce să îşi aducă elevii la cursuri.

Dar la ce să te aştepţi de la nişte oameni care pronunţă în continuare bacaloriat?…

În fine. Nu m-am apucat până acum niciodată să o dau pe politică pe blog, pentru că nu e nimic de discutat, dar fazele astea cu educaţia mă calcă pe nervi. Deocamdată, cea mai mare parte a vieţii mi-am petrecut-o pe la şcoală şi schimbările alea constante erau frustrante şi pentru noi, şi pentru profi. Nu vreau să mă gândesc ce o fi acum, dar sunt părinţi care stau cu inima strânsă şi cu un ochi pe posibilitatea de emigrare pentru că nu ştiu ce o să se întâmple cu copiii lor în şcoală. (Neliniştitule? Brightie?…)

Nu cred că între cititorii mei există oameni care mai pun botul la scuza cu performanţele educaţiei româneşti. Cunosc şi profesori care au avut mereu elevi cu performanţe foarte bune, şi (foşti) elevi care au realizat aceste performanţe. E meritul lor individual, cu atât mai mult cu cât “sistemul” nu te încurajează să-i rămâi fidel şi nici corect.

Mai scrisesem de porcării pe aceeaşi temă în mai. Dar acum şmecheria e ca ŞI anul ăsta, ca şi anul trecut în care am avut marea şansă să nu fiu în zonă, e electoral. O să înceapă să se calce pe bătături mai abitir decât acum – dar sincer toata porcăiala asta e uşor de evitat. Ce mă enervează e că o să apară din nou  jdemii de afişe electorale, puse multicolor suprastratificat până formează cărămizi de hârtie consumată inutil. Really. Inutil.

Pe final, un sfat de la The Onion. Merită văzute toate cele 3 minute.

How to pretend you give a shit about the election