12 Responses for "drept cine te iei?"

1. lektor August 10th, 2009 at 7:20 am

   absolut identica situatia si la mine. Doar ca eu nu ma opresc sa fac poze:)

2. armin August 10th, 2009 at 12:12 pm

   cred ca mi-este imposibil sa vorbesc despre asta. subiectul mi se pare prin excelenta feminin. exista insa si situatia oarecum inversa, poate, nu stiu, cand ceilaltie te vad mult mai bine decat crezi tu ca esti.

3. brontozaurel August 10th, 2009 at 3:08 pm

   Ma urasc aproape tot timpul… din interior.

   Uneori mai am senzatii ciudate, de parca as iesi in exterior si m-as privi de departe… dar asta se intampla cand ma simt rau si e putin cam sinistru…

4. Luana August 11th, 2009 at 1:43 am

   Lektor: numai de tine depinde sa corectezi aceasta lipsa! :)

   Armin: nu e un subiect feminin – de ce, ca am scris eu despre el ?:P In contextul asta nu e relevant ce parere au altii, pentru ca ei cu siguranta privesc lucrurile altfel

   Brontozaurel: si cand te privesti de departe (creepy, da :) ) ce vezi? iti admir curajul de a recunoaste ca te urasti (din interior) – eu nu-l am

5. armin August 11th, 2009 at 9:30 am

   scuze, nu este un subiect feminin, dar interesul pentru ce cred ceilalti este de gen feminin, chiar daca acum il poarta si barbatii. un mascul :) cred ca era mereu sigur de cat de impozant era :)

6. brontozaurel August 11th, 2009 at 3:58 pm

   In momentele alea nu prea mai percep altceva. E doar senzatia aia sinistra. Adica am febra, simt un zbang, zbang! continuu in partea de jos a cutiei toracice si in cutia craniana, dar parca eu nu mai sunt acolo. Parca nu imi mai apartine corpul si nici miscarile devenite prea lente. Parca am iesit in afara si ma uit cu mirare la niste miscari ale mainilor pe care nu le mai simt ale mele. Si asta mi se pare “spooky”.

   Fata de mine am de obicei o atitudine de genul “before you shake your head, think if it wasn’t your mistake” & “before you ask something from someone, make sure you can ask the same thing from yourself”. Poate pentru ca mi-e frica de anumite critici, de a fi vazuta intr-un anumit fel. Prefer sa iau vina asupra mea, chiar daca nu stiu/ nu sunt foarte convinsa ce % de vina e al cui sau de ce, doar pentru ca n-as vrea sa fiu acuzata ca ma vad mereu in rol de victima. Prefer sa stiu ca pot oferi mereu exemplul propriu, pentru ca n-as vrea sa mi se reproseze ca as cere altora sa satisfaca niste standarde pe care eu nu le pot satisface.

   Incerc sa-mi imaginez cum se vad lucrurile din perspectiva persoanelor cu care interactionez, si mai ales cum sunt vazuta eu din perspectiva persoanelor cu care interactionez. Si aici se aplica aia cu “we are so vain we even care for the opinion of those we don’t care about”. Hmmm… sa ma explic. Exista muuulte persone de a caror viata chiar nu-mi pasa, cu care nu interactionez decat pentru scurt timp si doar la un nivel superficial. Si tot imi doresc sa fiu placuta. Simpatica, de ajutor, copilaroasa (ok, aici e mai mult un “hai sa profitam un pic si de mutrita de copil mic”), inteligenta… tot pachetul. Dar nu imi pasa cu adevarat de cum se vede altceva in afara de persoana mea prin ochii lor in cazul asta. Si apoi sunt oamenii care mi-au intrat sub piele, cu care interactionez mai des o perioada mai lunga de timp… si in cazul asta ma intereseaza mult mai multe aspecte. Bineinteles, foarte tare si ala care se refera la cum ma vad si oamenii astia care mi-au devenit simpatici. Si totusi, paradoxal, de multe ori nu fac nici un efort in directia asta. Ma bag la discutii in contradictoriu (ceea totusi ce e al dracului de amuzant pentru mine, sa ma contrazic cu cineva vreo 2-3-4 ore in conditiile in care nici unul din noi nu ajunge sa ridice tonul). Nu ma mai cenzurez (si in situatia asta stiu ca il pomenesc destul de des pe ala cu coarne). Sunt socant de sincera, directa si critica (“pur si simplu n-am avut chef sa vin – n-aveam chef sa vad pe nimeni.”, “e gresit aici – e stanga, nu dreapta” … de parca eu nu le incurcam pana sa fac scoala de soferi :lol: ).

   Si totusi ma gandesc uneori… nu pot sa citesc gandurile, sa stiu sigur ce gandesc altii despre mine, cum ma vad ei pe mine. Nu ma cheama Mama Omida :P sau ??? (nu mai stiu alta) sa pot face din astea. Pot doar sa presupun. Si asta inseamna sa gresesc… de cele mai multe ori. In liceu, la jurnalism ne spunea o chestie de genul “we must never assume, because assume makes an ‘ass’ out of ‘u’ and ‘me’” :P

7. Luana (the other one) August 12th, 2009 at 8:18 am

   consider ca exista un numar destul de mare de persoane care isi doresc sa fie in preajma mea, pt ca la un nivel de interactie superficial sunt chair o tipa pe care ar vrea sa o cunoasca mai bine. Insa dupa ce ma cunosc mai bine, ramane un mister pt mine de ce unii vor sa ma cunoasca mai de aproape. Mi se pare ca sunt nesuferita, si ca imi place sa ii corectez pe cei din jur (de la gramatica, la condus, la vocabular, la si la si la…). U know better! De cele mai multe ori o fac pt ca le vreau binele, alteori ma irita unele chestii si as vrea sa le corectez. Cred ca as vrea sa fiu prieten/a cu mine, insa nu sunt sigura ca I would date me. Mi se pare incredibil ca nu duc lispa de boyfriends/dates avand in vedere ca sunt atat de complicata si ca am cerinte atat de exigente. Pe de alta parte, poate ca sunt eu prea exigenta cu mine in momentul in care ma judec…si poate ca nu sunt atat de nesuferita precum cred ca sunt uneori…sau poate ca nu sunt atat de nesuferita, in comparatie cu altii. Or maybe I’m just lucky to be surrounded and attract accepting and open minded friends/boyfriends.

8. Catalin August 15th, 2009 at 10:10 am

   Eu cam duc la extrem chestia asta cu privitul din exterior.
   Pentru ca nu-mi place de mine, am cam inceput sa ma izolez de altii. Not cool. :D

9. Diana August 21st, 2009 at 12:56 pm

   Sunt extrem de multumita de mine insami, de viata pe care o duc si de oamenii minunati din jurul meu.

   Dar cel mai probabil nu as fi prietena cu mine. Sunt genul de persoana la care m-as uita cu spranceana ridicata de doua ori, ca apoi sa declar ca nu prea imi place.

   Nu m-ar atrage deloc o persoana ca mine. Nu m-ar atrage deloc o persoana care seamana cat de cat cu mine. Nici ca partener/-a, nici ca prieten/-a.
   Si daca ar sta cineva bine sa studiezi oamenii apropiati mie, ar observa cu usurinta ca sunt total diferiti mie.

10. armin Septembrie 1st, 2009 at 9:02 pm

    fiindca n-am rabdare sa citesc tot ce a scris brontozaurel – va intreb pe voi, ceilalti, fiindca parerea ei nu ma intereseaza, de fapt ce a vrut sa spuna in comentariul ala lung? si ce inseamna sa te urasti din interior? si ce e aia sa “iesi in exterior” – poti “sa iesi si in interior”?

11. Luana Septembrie 1st, 2009 at 9:59 pm

    daca parerea ei nu te intereseaza si nici nu l-ai citit, de ce te-ar interesa ce am inteles eu/ceilalti din el? hai sa pastram o atmosfera friendly, ok?

12. armin Septembrie 2nd, 2009 at 9:34 am

    imi pare rau ca am transformat postul tau intr-un aparent camp de batalie, insa mi-a facut placere si iti raman recunoscator ca mi-ai dat aceasta ocazie.