De la o femeie de 80 de ani te aştepţi să primeşti sfaturi despre cum să-ţi asculţi bărbatul, să stai la locul tău fără pretenţii – sfaturi pe care le anticipezi cu răspunsul pe limbă: timpurile s-au schimbat, empowerment, statut, carieră, independenţă.

Zilele trecute am avut o discuţie aparent banală cu mătuşa mea care are câţiva ani peste vârsta menţionată, însă de când mă ştiu eu arată, se comportă şi vorbeşte exact la fel. Noi îi spunem tanti Gina. Conversaţia la care mă refer a pornit de la identitatea proaspătului soţ al unei vecine, continuând cu nişte cuvinte care mi-au rămas întipărite în minte:

“Să nu te laşi niciodată călcată în picioare. Bărbatul trebuie să te respecte, trebuie să îl înveţi tu să te respecte şi dacă nu face aşa, la revedere că mai sunt şi alţii. Chiar dacă vezi asta abia după căsătorie, nu înseamnă că trebuie să-l suporţi toată viaţa şi să te chinui. Tu trebuie să fii întotdeauna independentă, să ţii capul sus, nu să şuşotească lumea pe la colţuri că faci tot ce-ţi zice ăla. Dar nici tu sa nu îl ţii sub papuc… egalitate, aşa e cel mai bine.

Dar eşti tânără, eşti frumoasă şi deşteaptă, nu are sens să te complici acum şi să te legi de la vârsta asta. Domnişoară cum eşti acum n-o să mai fii niciodată în viaţă, orice s-ar întâmpla.”

Pentru mine noutatea o constituie nu ideile exprimate, ci persoana din partea căreia au venit: e o femeie care avea cam vârsta mea în timpul celui de-al doilea război mondial, care a văzut începutul, gloria, agonia comunismului, şi care a prins primul mandat al lui Iliescu la pensie. Din punctul ăsta de vedere, tanti Gina depăşeşte ca mentalitate femei de mai puţin de jumătate din vârsta ei.

Gândindu-mă la ceea ce tocmai auzisem, mi-am amintit de bunica din partea mamei, Stela, de la a cărei moarte se împlinesc 10 ani in iarnă. Îmi amintesc destul de vag istorisirile despre tinereţea ei, în special faptul că soţul ei era din Suceava, ceea ce provoca uneori ridicări de sprânceană din partea prietenilor braşoveni, şi faptul că ea era supraponderală, ceea ce iar atrăgea tot felul de comentarii. Niciodată nu a vorbit despre lucurile astea plângându-se sau considerându-le “persecuţie” ori discriminare, ci drept exemple de situaţii în care ea a avut în final de câştigat. Îmi e greu să îmi dau seama dacă atribui retroactiv valoare de pilde acestor povestiri, dar îmi place să cred că dorinţa ei a fost să bag bine la cap faptul că cineva are puterea să mă terfelească numai dacă i-o acord eu.

Nu am fost întotdeauna la înălţimea exemplelor din jurul meu, am dat-o în bară din când în când (deja), am fost bleagă sau timidă sau pur şi simplu m-am complăcut în situaţii care-mi erau defavorabile fără să-mi dau seama.

Discuţia spontană cu tanti Gina mi-a aprins un beculeţ: am fost întotdeauna înconjurată de exemple feminine puternice – aici desigur intră şi mama, despre care n-am adus vorba fiindcă n-am scris niciodată despre aspecte foarte personale.

Nu mi-am pus niciodată problema că voi fi dezavantajată pentru că sunt tipă – am observat că încă sunt femei care pornesc de la premisa că sexul lor le aduce prejudicii. Eşecul l-am atribuit în general propriei prostii de moment :) E-adevărat, nici n-am trecut probabil prin suficiente etape. Până acum nu m-am împiedicat niciodată de minţi încuiate – deşi nu exclud posibilitatea pe viitor (în fiecare zi mă oripilează cu câte ceva lumea în care ne scăldăm, voioşi, cu toţii; nu, nu mă refer la România).

Epilog

Ar trebui întâi să ne uităm la noi, înainte să arătăm cu degetul spre prejudecăţile care-şi fac veacul prin societate. Ele există în continuare, dar dacă nu le eliminăm din propriul sistem nu o să îi convingem pe ceilalţi că noi avem dreptate. Dacă te aştepţi ca lumea să-i fie potrivnică, cel mai probabil ea îţi va fi, sau daca nu, vei găsi tu momentele pe care să le arăţi cu degetul. Cred că strategia asta e valabilă atât pentru femeile care sar de fund în sus că-s discriminate şi nu sunt respectate, cât şi pentru grupuri definite de alte coordonate: minorităţi etnice ori religioase şi chiar grupe de vârstă. Problema e pe jumătate în terenul celui care arată cu degetul.

Share/Save/Bookmark