Susan Boyle e femeia de 48 de ani care, venind dintr-un sat din Anglia la un concurs de talente reuseste sa uimeasca o tara si apoi in scurt timp o lume intreaga prin talentul ei. Susan devine celebra, clipurile cu ea circula la Tv si pe internet stabilind recorduri, insa in finala ea pierde in fata unui grup de dansatori. Hai sa vedem de ce.
Succesul neasteptat pe care l-a avut la public consta in discrepanta dintre asteptarile pe care le creeaza celor ce o privesc – prin aspectul ei neingrijit, de femeie banala si needucata, si prin povestea vietii - si impresia pe care o produce cand incepe sa cante. Daca ii cizelau imaginea, daca o prezentau intr-un alt fel, e posibil ca impactul sa fi fost mai mic – e clar ca producatorii stiau ca el va exista, insa cred ca nici chiar ei nu se asteptau la un fenomen atat de mare.
In scurt timp, clipul cu Susan cantand prima oara la Britain’s Got Talent a inceput sa fie difuzat la televiziuni din jurul lumii, si o varianta aparuta pe YouTube a strans 66 de milioane de vizualizari intr-o saptamana, ajungand pe prima pagina in site-urile de “social media” (Reddit, Digg). S-a spus chiar ca ea este intruchiparea visului american (the American dream).
Premisele
Deci avem asa: o femeie simpla, la o varsta la care se adapteaza greu situatiilor noi, care e luata pe sus de o celebritate internationala nesperata. Adica, Jon Bon Jovi se declara fanul ei, si artista pe care Susan o considera model o invita sa cante in duet. Chiar daca a fost anuntata ca o sa aiba succes, nu a avut cum sa se pregateasca pentru magnitudinea asta (ea mai avusese incercari pe la alte emisiuni si concursuri, si chiar a inregistrat melodii proprii, insa a esuat de fiecare data). Peste noapte, atentia asta din partea presei probabil a bucurat-o, insa a durat suficient de mult incat sa devina o problema: in saptamana dinaintea finalei au inceput sa apara zvonuri ca cedeaza psihic si ca e invidioasa pe alt concurent, si ca se comporta ciudat.
A innebunit Susan?
Indiferent daca e real sau nu, zvonul asta a avut doua consecinte: 1. i-a scazut intr-o oarecare
masura popularitatea si i-a afectat imaginea, si 2. au existat influenta proaste asupra moralului ei. Ea nu stie sa foloseasca un mobil sau un computer si nu stie ce e aia internet. Si dintr-o data afla ca e star pe internet, ca oamenii stiu extrem de multe lucruri despre ea intr-un mediu de care ea nu are habar. Toate elementele vietii ei s-au schimbat intr-un timp scurt. Pe voi nu v-ar da peste cap? Pe mine da. Ar fi tare interesant de aflat cum s-a schimbat ea intr-adevar de cand cu celebritatea: a devenit mai increzatoare? Se simte implinita? I s-a urcat la cap intr-un mod nociv? Realizeaza ce s-a intamplat? Percepe atentia asupra ei ca pe o agresiune, sau e ceva ce si-a dorit de mult?
De ce a pierdut in finala?
Ideea mea e ca succesul ei a avut la baza faptul ca, initial, ea era the underdog. Nimeni nu se astepta ca ea sa cante asa, sau sa aiba succes in vreun domeniu al vietii ei, mai ales cu infatisarea ei si la varsta asta. Dintr-o data, devine favorita si celebra. E posibil sa fi intrat in functiune acelasi mecanism de sustinere a underdog-ului, care in cazul asta era trupa respectiva de dans – unde nu exista acelasi element surpriza, dar i-a avantajat simplul fapt ca nu erau favoriti pentru ca publicul percepuse spectacolul ca fiind cel care da o sansa necunoscutilor. “Susan e deja cunoscuta, e momentul sa trecem la altcineva”, si-o fi spus. Sau daca la mijloc a fost coada altcuiva si nu a publicului, inseamna ca s-a vrut transmis acelasi mesaj – dam o sansa celor care nu par sa aiba vreuna. Or it’s a marketing stunt. Orice e posibil.
Are YOU ready to be famous? Like, NOW?
11 Responses for "Fenomenul Susan Boyle"
Citeam pe un site (nu mai stiu care) o replica de-a lui Woody Allen, care spunea ceva de genul ca “daca showbiz-ul nu ar fi o afacere s-ar numi show-show”. Nu stiu foarte multe despre perosnajul cu pricina, dar stau si ma gandesc la toate “victimele” showbiz-ului, mult mai pregatite decat Susan Boyle, si care intr-un final au clacat sub presiunea unui public ce nu are de cele mai multe ori un mod independent de a privi fenomenul.
Şi de multe ori concurenţii runner-up au mai mult succes decît cei care ies învingători. Mă gîndesc la concursurile de acest gen: Britain Got Talent, American Idol, etc.
Recomand American Idol 5. Găseşti acolo un caz similar, unde “the underdog” chiar a cîştigat. A fost “the underdog” la începutul showului, căci pe parcurs s-a transformat în favorit. Ei, cel de pe locul 3, Chris Daughtry, a reuşit să aibă succes după. “Idolul” n-a reuşit să facă prea multe.
Cand Obama spune ca e fan Boyle inseamna ca Boyle a devenit super star. Cand un ministru al cabinetului UK suna la iTv sa ii certe ca au exploatat scandalul sau cand insusi primul ministru se intereseaza de soarta ta, e clar ca esti mai mult decat un super star.
Asa ca nu mai conteaza ca a castigat sau nu BGT.
Am tratat si eu subiectul asta mai de mult, parerea mea e ca oricum avea sa piarda, era doar o chestiune de timp. U know music is business, ugly grand-ma’ doesn’t sell. Chiar daca a fost mediatizata nu avea cum sa atinga masele, mai ales tinerii, iar o casa precum Sony ori Virgin nu avea sa investeasca ca sa multumeasca 30% din populatie, care oricum cumpara un cd pe an. Target-ul era altul.
P.S. se mai aplica si regula Miss-ului, sau a concursurilor in care publicul voteaza. Adica masele sunt slab pregatite sa aleaga dupa niste standarde, prin urmare iese cel mai prost dansator, sau tara X ca ne este vecina (vezi Eurovision), sau una urata ca au placut-o plebei.
Boogye: cred ca publicul nu-si face probleme de-astea, el place sau nu o figura :) Interesanta asa cu victimele showbiz’ului. Citatul tau mi-a adus aminte de ce-a zis Warhol, ca “in viitor fiecare om o sa aiba parte de 15 minutes of fame” – se pare ca acolo se indreptam
Alpha: da, e un fenomen destul de ciudat… Ma gandesc numai ca publicul care voteaza nu e reprezentativ pt populatie, alta varianta nu imi trece prin minte. Cred ca si la noi e un exemplu, Alex care participase la un show din asta de talente pe la Prima acum cativa ani, si acum e celebru bine-mersi (cel care apare prin reclame cu Moga)
Marius: uite, asta nu stiam, despre Obama si PM. Si ma gandeam, chiar daca ce au facut ei s un soi de exercitiu de imagine “luam apararea celor neindreptatiti”, faptul ca atentia a fost orientata spre ea spune totul… good point :)
Zizzou: nu stiam articolul tau :) Targetul era altul, insa uite ca a cam impresionat lumea. Da, nu cred ca tinerii ar fi cumparat melodiile ei, insa exista un target foarte larg, cei peste 30 de ani si pana prin 60, care s-ar fi orientat spre asta, si care cred ca inca dau banii pt cd-uri. publicul nu trebuie sa fie pregatit…it’s the king. Daca vrea rahat, rahat i se va servi, fara sa se preocupe cineva de educarea lui. Asta cu Eurovisionu’, zau daca are vreun sens :)) politic, muzical, geografic, etnic, di tati pentru toti… Si un mod de a strange niste bani
Am tot auzit de bunicuţa asta cu glas frumos. Eu cred că pe undeva celebritatea i-a fost benefică pentru că a adus o pată de culoare în existenţa ei. Poate că a fost prea mult in the end, dar în mod clar e o experienţă pe care nu o va uita prea curand :)
Am o leapşă pentru tine dacă te atrage ideea: cathy-cathysnotes.…time-everything.html
Cred ca e si un fel de implinire a vietii ei, chiar daca nu s-a terminat chiar bine :) Sper sa isi revina si sa se bucure de ceea ce a obtinut.
Interesanta leapsa, o voi scrie in curand :) Mai am vreo doua neonorate, mi-i putin rusine :)
Nu conteaza. Ai o scuza… Bafta in toate si sa auzim numai vesti bune!
Eu nu vreau sa devin celebru. Deja la o varsta asa frageda sunt considerat un mare om. Marele Om Doma + nu trebuie sa fac nimic special pt a fi respectat si iubit. Trebuie sa fiu doar eu, marele om, marele om, marele om……keep repeating !
Cred ca daca eram eu in locul ei , acelasi lucru pateam. O luam razna in secunda doi si un pic.
Cati – multumesc, sa fie asa (adica misca-mi-as degetele pe tastatura in mod productiv)
Doma – ai stat mult la soare azi ?:))
RedAndBLue – da, cam asa ma vedeam si eu, in camasa cu maneci luuuuungi :)
Leave a reply