Parca sunt o baba care bombane. Noul stil de bloghin’.

Si alta, ceva mai obscura, aici

Vad la cum oamenii ies in strada sa-si apere saracia. Cand ai un salariu de 800 sau 600 de lei si stii ca ti se va taia un sfert din putinul asta, ce altceva poti sa faci? Am vazut comentarii care spun ca parazitii din sistemul public trebuie sa fie dati afara. O fi trebuind, dar nu intotdeauna e vina functionarilor. Nu au supradimensionat ei, cu mana lor, sistemul si aparatul de stat. Manipulare sau nu, e de neacceptat ceea ce urmeaza sa se intample.

Exista lucruri negandite, lasate in paragina de ani si ani de zile – cui sa ii pese? – care devin brusc interesante numai cand deja nu mai exista scapare. Cea mai cretina idee e sa iei din venitul asta amarat pe care il au oamenii. Sunt probleme ce ar fi trebuit, sau vor trebui rezolvate atunci cand nu exista riscul ca oamenii aia sa se umileasca pentru a-si putea acoperi nevoi fundamentale. Ce sens mai au toate masurile astea daca nu fac decat sa inrautateasca situatia pe care o percepe populatia? Unde e beneficiul care rezulta din masurile astea? Nici reale, nici de imagine, nici de aparenta. Sau poate tocmai asta e? Sa se mentina aparenta ca se face ceva cand de fapt incompetenta e atat de mare incat, in spatele scenei toata lumea, i.e. lumea care conteaza, da din umeri si isi vede de treaba de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

Sa nu uitam ca publicul nu are memorie, el fiind susceptibil numai la manipularile de moment. Asta se stie cel mai bine de la alegeri. Nu, acum nu are loc o manipulare, in fara de cazul in care cineva s-a gandit sa se joace de-a trantitul usii in fata la nivel macro, ca mai tarziu sa scoata din palarile solutia miraculoasa care anuleaza masurile extreme si apoi acel cineva va deveni eroul neamului. Daca putem, de ce sa nu ne jucam cu nervii neamului?

Restul lumii incepe sa-si revina din criza. Romania e intr-o criza continua de 20 de ani incoace. Criza financiara, criza de imagine, criza a diferitelor sisteme. In anii “de glorie”, aia dinainte de 2009, in sistemul public tot nu s-a realizat mai nimic; criza din sanatate si cea din educatie sunt definitorii pentru impotenta (da) care nu tine cont de situatia economica. Pana acum a existat intotdeauna o marja in care liderii natiei au avut libertatea sa dea din colt in colt. Sunt curioasa ce se intampla mai departe.

In momente de-astea imi doresc ca toata lumea sa (re)devina hipioata.

Share/Save/Bookmark