Si pentru ca mi-am incheiat prezentarea licentei (despre bloguri, in mare) cu “I’m blogging about this” pe ultimul slide…

Joi. Stare de nervozitate ridicata. Ajuns la facultate ora 14.30. Colegii zombi. Iar. De data asta speriati de bombe, inclusiv eu, complet aiurea pentru ca imi stiam prea bine lucrarea si orice chestie tangenta cu ea ca sa ma mai stresez. Nu mancasem de vreo 12 ore (de vreo 3 zile n-am mai mancat ca lumea) si am incercat un mecpuisor care mi-a stat in gat – nu prin calitatea intrinseca ci din cauza contextului. Ce va ziceam ca iar ma tai ca maioneza. M-a calmat colegul Sebi Patru :) care venise sa ne faca galerie catorva si care mi-a repetat argumente pe care le stiam, “dar”. Si cu care am iesit si la berea post-prezentare.

Deci a mers bine. Am turuit, cu oarescari poticneli, pe alocuri un pic irelevant, si nu am mai apucat sa zic alea 3 slide’uri de la coada care mi se pareau mai smechere decat alte parti din lucrare. Dar deja ma durea gatul, mi se uscase gura, ragusisem si ma chinuiam sa scot sunete coerente :) Macar nu am ramas fara aer – mai patesc de-astea si cand citesc, si cand prezint. Nu pot sa zic ca-s foarte multumita, putea sa-mi iasa si mai bine, si licenta si prezentarea :) privind acum cu ochiul critic care are nota in buzunar.

Verdictul a fost 9.80 pt prezentare/proiect, deci 9.90 per total. Asta in conditiile in care intr-un post anterior ma gandisem la 9.75 ca la un vis frumos si irealizabil :D Reality kicks ass. BTW – o singura medie de 10 la licenta in tot anul, cateva – vreo 3 –  de 9.93; n-a picat nimeni. Notele in distributie oarecum de asteptat, dar si cu unele surprize – si bune si proaste.

M-am bucurat, mai mult cand am iesit din examen, ce-i drept :) Nu imi venea sa cred ca e gata, si morcovul de un an disparuse. Incepusem sa topai pe coridor (caracteristic mie) si am fugit la bere. Seara la un petit peu de distractie, ca n-am mai iesit in lume de mult timp, in ideea – care NU a functionat – de a ma autoconstrange sa scriu la licenta. Dansa era in mare parte facuta in mintea mea, partea cu apasatul pe butoanele alea multe a fost mai enervant [lene].

Senzatia e de usurare, si in acelasi timp “So what now?” Vorbeam cu Sebi, care daduse licenta cu o zi inainte, si imi zicea ca azi s-a trezit fara un scop in viata :) Pai urmeaza cautarea locului de munca, in paralel cu un master. Camdeodata o sa dau aici in Bv la un master, in parte pentru ca pentru cel putin vreo 2 ani nu am cum sa plec din oras/tara. E tentanta ideea de continuare a studiilor, ramai intr-o zona destul de protejata si nu trebuie sa te ciocnesti de lumea reala (si poate nu stiti dar eu sunt destul de fricoasa).

Asta cu licenta si nota absolut fabuloasa la care nici cu gandul nu gandeam au fost niste victorii personale, care in the grand scheme of things nu sunt asa importante, desi treaba asta ne-a umplut orizontul in ultimele 1-2 luni, unora chiar mai mult de atat. Mai am schitate cateva proiecte in minte, la care ma gandisem inainte de sustinere. Pentru mine e un soi de terapie, cu “obiectivele post-obstacol”: trec mai usor peste o treaba dificila daca stiu ca dincolo de ea ma asteapta multe alte chestii interesante. Asa am facut si cu bacul; in sesiuni nu a fost cazul.

Well, that’s all folks. N-o sa va mai zgarii retinele cu treaba asta numita licenta. Voi reveni probabil cu un follow-up pentru postul cu rasismul – la care Cabral a comentat cu un simplu “Multumesc”. Am ramas fara cuvinte. Foarte misto omul. Eu ii multumesc. Pentru model, idei, exemplu… si mai mult decat atat.

A, apropo, Mother e in Anglia inca, comunicarea notelor s-a facut prin telefon… Imi zice azi ca e prin Brighton. Adica unde sta o prietena buna de-a mea, de pe vremea CPH. Mica lumea asta. Mica, mica.

edit am sapat prin postarile mai vechi, noiembrie-decembrie… surprinzator de interesant :) uitasem total unele detalii. si comentariile fac deliciul :)