E sezonul intrebarii de mai sus. Unii tin post intr-o zi sau doua a saptamanii, altii exact inainte de Paste, foarte putini il tin pe tot. Bine, acum e foarte usor sa tii post cand ai produse care sa inlocuiasca tot ce inseamna “de dulce”, de la lapte de soia, carne din soia, branza din soia, Baghy glumea cu “oua din soia”, but who knows… bere fara alcool, unt fara unt si multe altele. 

Nu vi se pare o ipocrizie majora? Din cunostintele mele in ceea ce priveste postul (alimentar), el se refera la purificarea organismului dar mai ales la ideea de a te abtine de la alimentele care iti plac pentru a arata devotament, credinta, faptul ca esti mai dedicat credintei decat placerilor. Toate suplimentele astea nu fac decat sa permita celor care vor sa “tina post” sa isi satisfaca gusturile si placerile in timp ce sunt totusi “clean” pentru ca nu incalca restrictiile alimentare. Uhmm… Vede cineva ceva in neregula aici?

La fel, din aceeasi categorie face parte obsesia de a nu folosi un tacam care a atins o “mancare interzisa” si obsesia de a cauta pana in panzele albe continutul unui produs ca nu cumva sa contina urme de chestii “interzise”.

Pentru mine, astea doua interpretari se bat cap in cap – pe de o parte, ocolesti interdictia ca sa iti oferi ceea ce iti place fara restrictii (exista inlocuitori pentru orice), pe de alta parte faci un exces de zel sa eviti orice urma de urma de “dulce”. In acelasi timp se omite cealalta parte a semnificatiei postului, cea care se refera la actiuni si la atitudini, care pe scurt sunt cam alea care ne vin in minte cand ne gandim la Craciun (sa fii mai bun, sa nu tii ranchiuna, sa nu barfesti si sa nu faci chestii naspa rau altora, sa fii mai bun, sa gandesti mai curat). In plus – indemnul la rugaciune, reflectie, etc.

Nu-s credincioasa, dar oamenii care tin post in maniera descrisa pretind ca sunt. Nelamurirea mea e: atata timp cat oamenii adera unei religii, deci unui sistem de valori (pe care dupa ce te faci mare poti sa ti-l asumi, sa il respingi si/sau sa il inlocuiesti), de ce cauta scurtaturi si inteleg numai ce le convine din ceea ce aleg sa creada? Probabil pentru ca daca ar renunta ar fi priviti urat de catre ceilalti, si in dorinta de a se integra fac lucruri in care nu cred. Postul e un exemplu, insa sunt multe alte lucruri din “viata crestina” care se fac numai pentru a fi facute, pentru ca asa se cere desi si-au pierdut cam orice urma de semnificatie pentru cei care le practica.

Aici ar fi mult de discutat si de interpretat, dar am vrut numai sa notez o ruptura. Discutia despre religie/credinta e interminabila pentru ca sensurile diferite pe care le atribuim acestora fac de cele mai multe ori consensul imposibil.

Share/Save/Bookmark