2954828287_bdf59f85b8

foto: ferran jorda

de fiecare dată când vine toamna simt cum mă fac mai mică şi mai albă decât sunt. fiecare zi e puţin mai scurtă şi mai rece până la punctul în care mă descurajează să mai ies din casă. ajung să mă retrag (şi) mai mult în mine.

starea ideală de toamnă târzie şi până la jumătatea primăverii ar fi înfofolită într-o pătură călduroasă sorbind dintr-un vin fiert aromat. detest frigul care îmi zgârie faţa şi mâinile. nu mă atrag sporturile specifice iernii. detest inconvenientele care vin odată cu zăpada – aşadar nu prea mi-am ales bine locul unde sa mă nasc :) Braşovul e recunoscut ca unul dintre cele mai reci oraşe, unde mereu sunt dintre cele mai scăzute temperaturi, indiferent de anotimp.

înnoptarea asta la ore tot mai mici mă întristează (să nu zic chiar că mă deprimă). în plus am mereu senzaţia că sunt mult mai vulnerabilă decât în mod normal – emoţional dar şi fizic. săptămâna trecută am inaugurat sezonul răcelilor, aka imunizarea, care a început cu durere în gât, pierdutul vocii continuând natural cu febră şi tuse. sper ca azi să fi avut parte de ultimele răbufneli ale rundei ăsteia.

primăvara, în schimb, sunt cu totul altă persoană… până atunci:

a venit a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva… :)

Share/Save/Bookmark