Tocmai am vazut filmul, cu emotii din cauza ca toate locurile erau libere pana cu jumate de ora inainte de ora inceperii. Pana la urma s-au strans vreo 10-12 persoane, ceea ce pentru o sala mica de la Cityplex/Eliana nu e chiar atat de rau… Sa nu uitam ca totusi era marti dupa-amiaza la ora 17 cand oamenii abia au iesit de la munca, daca au iesit, si se tarasc spre casa-mancare-televizor.

Asa, filmul.

E vorba de un regizor italian de prin anii ‘60 – jucat de Daniel Day Lewis – care e intr-o criza de inspiratie, de relatii si pana la urma de identitate. Celebritatea si asteptarile celorlalti ii provoaca un dezechilibru, devine incapabil sa lege atat un film cat si viata personala in asa fel incat ele sa aiba un sens. Haituit, pleaca intr-o escapada la niste bai (serios, bai) unde isi cheama amanta; in scurt timp e gasit de toti si producatorul ii muta la hotel atelierul cu echipa cu tot.

Totul se desfasoara in Italia, prin Roma si imprejurimi, asa ca am avut parte de niste imagini superbe atat cu zona de coasta cat si cea urbana, stradute inguste, fantani, masinile perioadei respective. Superb, din punctul asta de vedere ireprosabil.

Filmul e format dintr-un colaj de secvente de muzica si dans imaginate intercalate cu intamplari reale, a la Chicago/Moulin Rouge insa cu mai putin sens decat ele. Imi aminteste mai degraba de “stream of consciousness” pentru ca personajul isi imagineaza numerele de dans interpretate de femeile importante din viata lui: sotia, amanta, tiganca – Fergie – care i-a dansat cand era copil, mama, creatoarea de costume pentru filmele lui, actrita-vedeta pe care el a creat-o, o jurnalista admiratoare.

Per ansamblu am avut senzatia ca totul e imprastiat, ca dialogul e slab si rolul lui Lewis prea slab conturat. DAR. Scenele de dans sunt superbe, mai ales a lui Marion Cotillard (a doua) si a lui Penelope Cruz de pe la inceput, unde tipa e extrem de sexy.

Pe parcursul intregului film asteptam sa imi transmita ceva. Nu s-a prea intamplat asta in afara celor doua momente, pe care le puteti vedea ceva mai jos. Drama regizorului in impas n-a fost credibila, parca personajul n-a avut deloc adancime. Ba mergea cu amanta, ba isi cerea scuze de la nevasta, ba iar la amanta :)) Piesele nu s-au legat intre ele.

Concluzia

Nu stiu ce face ca o creatie sa transmita emotii, poveste, profunzime a personajelor, ori sa transpuna spectatorul in lumea ei trup si suflet. Vad, in schimb, cand elementul respectiv lipseste… Asteptarile mele intrand la un film cu asa o distributie - Marion Cotillard, Penelope Cruz, Dame Judi Dench, Nicole Kidman, Kate Hudson, Sophia Loren si desigur Daniel Day Lewis pe care mi-l tot aminteam in excelentul rol din Gangs of NY - erau cu siguranta mai mari. Cu atat mai mult cu cat era vorba de regizorul lui Chicago, film tare fain (hmm, tangoul din inchisoare…genial!)

Cu ce am ramas? Cu imaginea Penelopei, so damn sexy.

Si a lui Marion, foarte Audrey Hepburn-like pe alocuri.