Niciodata nu am inteles sensul expresiei asteia. Bine, am inteles mesajul, dar daca stai sa analizezi logic e un nonsens. Apreciem toate intentiile bune care se ascund in spatele  afirmatiei, indemnului, ce o fi asta, dar sa ne gandim. 

In momentul in care nu stii despre existenta a ceva, acel ceva iti e complet paralel. Viata ta continua ca si inainte si nu ai nicio strabatere. Cel mai bun exemplu e ce traieste fiecare zilnic – poate cineva sa spuna de cate ori a trecut pe langa, fizic pe langa o persoana care ar fi putut sa ii schimbe viata? Logic, nu, pentru ca daca ar fi stiut ar fi luat masuri la momentul respectiv. Dar cum nu putem estima numarul de ocazii ratate in felul asta, it’s only fair to say ca nu am stiut ce am pierdut. Asa, si se simte careva prea trist pe tema asta? Ridicati mana, cei care plangeti in pumni la ideea asta. Shit happens, din atatea posibilitati, matematic e imposibil sa le ratezi chiar pe toate. 

Unde vreau sa ajung cu toata aberatia asta? Ca niciodata nu o sa devina un lucru/o situatie/o persoana mai interesanta daca spune cineva ca nu stii ce pierzi. Cad in ironia asta de ordin logic, si fac niste conexiuni care ma departeaza si mai mult de necunoscutul de care vrea sa ma apropie persoana respectiva. Nu stiu ce pierd – asa, si? Daca nu stiu, inseamna ca nu o sa ma afecteze. Daca nu o sa ma afecteze, nu imi pasa, mai ales daca nu am manifestat interes fata de lucrul respectiv de la inceput. (Si daca mai insisti mult ma enervez :) )

Si-acum ziceti ca am ochelari de cal :P Pur si simplu nu imi place sa mi se spuna ce sa fac si de cele mai multe ori voi face contrariul. Just ask my mom :) Si cu toate astea, sunt bine mersi – incapatanarea are o reputatie mult prea proasta.

Share/Save/Bookmark