…pentru zilele noastre si locul unde ne aflam, adica. Daca acum niste zeci de ani ii puteai oripila pe concetateni cu afirmatii ca “Naiba sa-l ia pe presedinte”, “Eu emigrez in Canada”, “Ce fatza are asta!”, pare-se ca lumea intre timp s-a sensibilizat la probleme reale. Palpabile.

Maxima precautie in de/z/gustarea articolului. Bulinuta cu “not idiotproof “.

Ce-ai putea sa zici in cercul de cunostinte ca sa-i faci pe toti sa se dea un pas in spate din cauza dezgustului?

1. “Nu stiu ce e aia Twitter/Facebook”

Risc-oo!-metru: cel mai maxim!!!

Reactie: “Dar nu vrei tu sa faci o favoare civilizatiei si sa te intorci in pestera in care ai vietuit in ultimii 2 ani?! “

Acum vreun an jumate, dragutii mei colegi Erasmus de pe diferite continente erau oripilati ca nu aveam cont pe Facebook. Au fost cele mai triste 5 minute din viata mea – campusul avea net si eu laptopul la mine, YES! N-a mers tactica inversa, adica eu sa le dau peste freza cu HI5-ul. Purtam singura batalia.  Se pare ca acum a venit randul nostru sa ne astupam urechile la auzul enormitatii, in special pe masura ce haifaivistii migreaza cu catel si purcel pe facebook. Am fost si io ca voi baaa, dar acum un an jumate! Eu m-am emancipat, voi sunteti in urma, eat my fertilizer!

2. “Imi place Mircea Badea”

Risc-oo!-metru: maaaxim!

Reactie: “Poftim?! Mascariciul ala care spune doar porcarii si care nu respecta decat pe aia care il platesc? Care habar nu are despre ce vorbeste si arunca cu rahat in tot ce prinde? Eww”

In mod cu totul hilar, afinitatea fata de MB – sau lipsa ei – devine un subiect delicat. Mai ceva ca “zilele delicate” din reclamele la Always Coca Cola. E ca atunci cand ceri un tampon – trebuie sa fii foarte atenta pe cine abordezi cu subiectul asta si in ce fel, daca nimeresti pe cine nu trebuie o sa rada toata clasa de tine. Acum depinde de importanta acordului asupra controversei: daca nu e esential, poate fi maturat sub covor. Daca e, adio si n-am cuvinte!

3.  ”Am votat cu Basescu/Geaoana”

Risc-oo!-metru: acum meh. Acum o luna jumate: cod rosu porto curcubeu!

Reactie: “CUM ai putut?! Tu stii cine e ala? Ce a facut? Groaznic, doar… groaznic” –  indiferent de optiune.

Asta nu mai e de actualitate, insa e al doilea subiect (DUPA fotbal! DUPA!) care a starnit discutii aprinse in grupu-mi. De data asta cu implicarea mimozelor, printre care si je. Tabara Ro Navy a coplesit tabara Ro FlacaraViolet pe atunci, dar inversunarea e memorabila. Dupa aia a venit pizza.

4. “Cine e Cetin Ametcea/Sebastian Bargau/Piticu Cristi/Zoso Petcu?”

Risc-oo!-metru: 1) daca cercul de prieteni e e baza de bloggeri: cel mai maxim!!! 2) nu: sub-meh.

Reactie: *spiciles cu lesin*

Stie toata lumea ca sunt bloggerii cu cele mai … *intrerupere nesimtita*

4a. “Ce e aia blog?”

Risc-oo!-metru: Idem 4.

Reactie: *Chewable Prozac*  Look! A pony! Trala la la….

Deunazi am intreprins o fascinanta incursiune in blogosfera romaneasca si m-am ingretosat cumplit. Am descoperit specimene despre care doar auzisem in basme ca exista. Botomlainu‘ e ca e nitel prea usor sa-ti faci un blog de forma “EuScrieAcilea.ro”, indiferent ce investitii presupune el. Deja nu ma mai simpt interesanta ca “angles.ro” si fin’ca tot expira in aprilie hostingul si domeniul (aka expira contractul cu Blogway) o sa ma intorc cu grrrratie pe grrratisul si mult mai fara de batai de cap-ul wordpress.com, in ideea ca se deschide Zara in Brasov si mai bine tin euroii pentru niste cizme aurii. Asa o sa fiu o fraiera care scrie si NICI MACAR nu are domeniu propriu!! Loser.

5. “Tin cu Brasovul/Dinamo/Steaua/Urziceni/Togo”

Risc-oo!-metru: in functie de cat tii la integritatea corporala, pana la cel mai maxim!!!

Reactie: “Esti prost, nu stii nimic. Mai du-te baaa si invata fotbal!”

Doar ma amuza, n-am nimic de comentat. [Hai Togo!]

6. “Cine e Elodia?” – sau orice alta Nikita, Magda, Roxymanelista si alte produse ale impotentei colective

Risc-oo!-metru: sub-meh.

Reactie: “Elodia e Dan Diaconescu travestit, esti prost?!”

Asta e chiar interesant. Sa vedem cum evolueaza. Io zic ca the butler did it.

7. “Gripa porcina sucks!”

Risc-oo!-metru: mai jos ca la Elodii

Reactie: groh groh grohapciu

Won’t SOMEBODY think of the pigs!!!

Va rog sa completati lista, yes?

UPDATE 1:  Completarea lui Ionutu:

8. “Nu m-am uitat niciodată la porneturi pe internet.”
Risc-oo!-metru: aproape maxim
Reactie: da, da, sigur.

Este aproape ca și cum ai spune că nu te-ai masturbat niciodată. Știm că o faci. Știm că o freci. Nu te poți ascunde. E atît de uman. :D

9. “Gata! Mă las de fumat.”
Risc-oo!-metru: e nasol dacă deja ești la a 57.896-a încercare, și în paralel este tot a 57.896-a dată cînd faci public acest anunț.
Reactie: idem 8.

Catalin m-a intrebat “Cat poate RADET-ul [meu]?” si mi-a dat ocazia sa povestesc care-i treaba cu incalzirea in za land of cooooold (ma rog, in top 3 acolo). De mult cautam pretext sa zic niste chestii, desi nu ma incadrez la categoria de oameni care depind de regii.

Teracote, teracote

In primul rand: cartier vechi, casa veche incalzita din vremuri imemoriale cu sobe de teracota, construite cu arta. Cea de la mine din camera era in nuante de bleu, albastru si mov cu aspectul unor tuse mici verticale. Avea chiar si o deschizatura cu usita metalica unde puteai, de exemplu, sa tii ceaiul cald. Probleme: scurgeri de gaze, uitat focul aprins,  incalzit in salturi, copil tembel.

Centrala

Prin 1998 ai mei au instalat centrala. Cu toate astea soba de la mine a mai stat multi ani in picioare, vreo 8, pana cand m-am hotarat ca e momentul sa eliberez coltul. Din spirit exagerat de precautie, mama inca pastreaza teracota din camera ei.

Ziceam de centrala. In prima iarna mi-am urat viata. Centrala dadea rateuri, cum ar fi: oprea apa calda cand erai in dus, avea caderi de presiune. In camera mea, cu 3 pereti expusi la frig, caloriferul nu facea fata. Cel din camera alor mei ba se incalzea doar pe sfert, ba deloc. Un an mai tarziu, am adaugat un al doilea calorifer in camera mea si unul suplimentar in baie. Concluzia e ca socoteala metrilor patrati din casa nu se potriveste cu capacitatea de incalzire a caloriferelor. Casa are nevoi speciale…

Tevile…!!!

Dupa ce s-au rezolvat toate problemele, am ramas cu una care ne bantuie pana in ziua de azi. Tevile. Plecand urechea la sfaturi pretioase si la iluzia de comoditate, au instalat tevi de pexal. Deci prieteni, ca sa ajung la chestia cu sens din tot textul, NICIODATA sa nu va puneti tevi de pexal in casa! Never ever!! In fiecare iarna vi se vor fisura in cel putin 2 locuri, asadar veti schimba portiunea respectiva, asadar vor rezulta in timp de 15 000 de ori mai multe imbinari decat cele initiale. Se vor muta spontan de la locul lor, cu cate 1-2 centrimetri asa, cat sa va intrebati daca ati innebunit sau nu vedeti bine. And they’re kinda ugly.

Mdeci ca sa raspund si la intrebare: cat poate radet-ul meu (propriu si personal)? Cand & cat vrea muschiul meu, dar nu mai mult de 20 de grade ca deja e prea cald.

L-as intreba pe AlphaDog cum sta cu incalzirea, ca tot tuitarea zilele trecute despre tevi inghetate :)

De ascultat intre timp:

Zero 7 – In the waiting line

A venit momentul sa onorez o leapsa primita de la Victor si de la Veyronsky (nu retin daca mai e cineva care mi-a pasat-o, imi cer scuze). E vorba de celebra “10 motive pentru care ar trebui sa va feriti de mine” sau ceva asemanator :)) Sa vina ciudateniile:

• nu suport sa pun mana pe un tacam care are ‘coada’ murdara. Nu conteaza ca l-am folosit eu cu 5 minute in urma, il spal sau iau altul.
• cand eram mica vroiam sa ma fac vanzatoare. Nu doctorita, avocata sau sefa, asa cum isi doreau copiii normali. Luam diverse obiecte din casa, scriam pretul pe ele si asteptam clienti. Mda.
• imi place sa discut in contradictoriu si sa gasesc argumente pentru tot felul de puncte de vedere, indiferent daca cred in ele sau nu. Vorba aia, poti sustine orice atat timp cat gasesti argumente suficient de convingatoare
• mananc ciocolata pe post de orice: aperitiv, desert, mic dejun, cina, pranz… :)) De cand eram mica infulecam cantitati considerabile si ai mei incepusera sa imi limiteze accesul la ea. Nu m-am dat niciodata in vant dupa caramele, bomboane, inghetata, prajituri… mie dati-mi ciocolata si sunt fericita.
• pana acum vreo 2 ani detestam verdele, nu aveam nimic in culoarea respectiva. Mi se trage de la mama, care a avut mereu aversiune fata de ea. Asta pana cand, brusc, mi-am dat seama ca de fapt ador verdele si am inceput sa compensez, asa incat acum daca trebuie sa aleg o culoare pentru orice fel de obiect, ma uit mai intai daca il au pe verde.
• nu stiu sa merg pe bicicleta. Stiu, trist…
• ma atasez mai degraba de locuri (ex. un oras, o zona anume din oras) decat de oameni.
• intotdeauna a avut o problema cu retinerea listelor si clasificarilor. Le urasc, nu pot sa invat ceva fara sa cunosc explicatii detaliate despre fiecare item in parte. Lista e moartea pasiunii.
• am fumat, chiar daca mereu am detestat mirosul de tigara, fumul, senzatia de dupa, din timpul.
• nu m-as suporta daca as putea sta cu mine la o cafea. Parte din motive apar mai sus :)

Cred ca se poate considera ca-s ciudata in limitele normalului :)

EDIT: comments on. Le lasasem off din greseala.

Ca sa dau o replica si in acelasi timp o continuare a articolelor lui Envi – 1, 2 -…:

Cati dintre cei care se lamenteaza si lacrimeaza din cauza sortii haitienilor pot localiza Haiti pe harta?

E o introducere malitioasa pentru o idee inca si mai malitioasa.

E mult mai vizibil si profitabil (dpdv al imaginii) pe plan international pentru tine, ca tara A sau organizatie din tara A, sa faci campanii si sa strangi fonduri pe care sa le trimiti tarii napastuite Z. Cu cat tara napastuita Z e mai indepartata de tara salvatoare A, cu atat A primeste mai mult prestigiu pentru fapta intreprinsa.

Nu e nimic remarcabil, nici pentru stat nici pentru o oarecare organizatie din stat, in a-i ajuta pe proprii locuitori napastuiti. E NORMAL, e considerat logic, cat se poate de firesc. Adica e un fapt nebagat in seama. Sa ajuti cazul spectaculos iti ridica prestigiul, cu toate ca in ultima instanta e vorba de vietile unor oameni – care, last time I checked, au aceeasi valoare indiferent de coordonatele sociodemografice.

Acum, sincer, am o dilema: e sau nu prostie/ipocrizie sa te implici in ajutorarea altei tari cand oameni de langa tine sunt vai de ei, intr-o mizerie constanta si banala, deci nu atrag atentia prin vreo soarta ingropata subit? Nu era sarcasm, chiar nu reusesc sa-mi dau seama.

Nu e rau sa ii ajuti pe altii, cat timp ai de unde si esti corect cu cei care depind de tine (ha, ce criteriu fantezist. Luana, revino-ti). Sper sa nu transmit aiurea mesajul. Mi-e mila de haitieni, asa cum mi-e mila de africanii care traiesc in conditii pe care noi nu le-am suporta pentru o zi, daramite pentru o viata. Haitienii au fost infiorator de saraci dintotdeauna, nu numai in ultimele 2 saptamani… E remarcabil ajutorul financiar si uman care merge spre Haiti, din pacate insa merge prea tarziu.

Asadar, sa reformulez penultimul paragraf: e sau nu prostie/ipocrizie sa te implici in ajutorarea unei tari ai carei oameni au fost dintotdeauna vai de ei, intr-o mizerie constanta si banala, abia atunci cand atrag atentia prin vreo soarta ingropata subit?

aka IpoCrizica 4.

E foarte posibil ca articolul asta sa devina mai tarziu o pagina distincta, sau o serie, pe masura ce mai vad cate ceva.

Nu cred c-am mai vazut vreodata asa de multe filme intr-un interval asa de scurt. In traducere libera, asta inseamna ca nu imi amintesc sa mai fi avut vreodata atat de mult timp liber. Le scriu acum pentru ca e posibil sa uit ca le-am vazut. Ca o materie pentru oricare dintre cele 36 de examene din facultate.

Sunt 18 aici, asa ca nu cititi tot, va rog :)) Deci.

1. Up in the air IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Excelent. M-am uitat de el de vreo 4 ori. E interesant, e catchy, lucrurile si oamenii se misca, sentimentalism destul de putin pentru un film din asta. Lui Clooney I se potriveste bine rolul, cu atat mai mult cu cat refelcta partial stilul lui de viata. In film, e un tip foarte sigur pe el care calatoreste prin State ca sa dea oamenii afara si ca sa tina conferinte de dezvoltare personala. In firma apare o tipa abia iesita din facultate care incearca sa schimbe procedura: sa dea oamenii afara prin conversatie la webcam. Trebuie sa il vedeti, e un soi de ilustrare vechiului “a rolling stone gathers no moss”.

2. The invention of lying IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Al doilea film preferat dintre toate astea de aici (dupa Up in the air). Film englezesc, umor in consecinta. O comunitate in care lumea nu stie ce e aia sa minti, toti sunt directi si sinceri unii cu ceilalti – inceputul e bestial. Reclama la cola spune ca e un suc banal, cam dulce, dar e celebru asa ca luati de-l cumparati; nu exista religia; fictiunea nu are loc in lumea asta asa ca filme=povestiri detaliate ale perioadelor istorice. Un tip descopera ca poate “sa spuna ceea ce nu este”, inventand minciuna. Ceilalti cred tot ceea ce spune el, chiar daca faptele contrazic in mod imediat si evident vorbele. Inventatorul ajunge in situatia sa le revolutioneze concetatenilor lumea atunci cand anunta ca exista ‘ceva’ dupa moarte, ca e ‘un om in cer care stie tot ce faceti’ si asa mai departe. Interesant si original; cred ca puteau sa-l duca mai departe, si mai ales sa-l faca mai coerent, mai fluid. Jennifer Garner e mai amuzanta decat Tina Fey – care joaca prea artificial si prea “Saturday Night Live”-like.

3. Public enemies IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Johnny Depp confirma iar ca e un actor fantastic. Povestea e o varianta romantata, digerabila a vietii lui John Dillinger, de pe vremea cand jafurile armate la banci se faceau simplu, cu cativa oameni inarmati care intrau si luau banii. Astia sunt un soi de banditi cinstiti, adica nu goleau si buzunarele clientilor aflati acolo ci numai seifurile… Nu lipsesc povestea de dragoste dintre erou si o tipa frumoasa, dar saraca si initial sceptica in privinta lui, si politistul darz, corect si hotarat care il urmareste pe Dillinger pana la capat. De vazut. Luati-va subtitrare, pentru ca e foarte greu de inteles ce mormaie actorii.

4. Precious IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Read the rest of this entry »