Adaugat pe FTW

Zilele trecute, domnisoara masterand avea treaba prin corpul T al universitatii Transilvania. Ceva complicat, cu programat sala pentru un examen, navigat asperitati administrative si zgaiat pe la aviziere – nu se stie niciodata ce trasnaie o mai fi aparut.

Evolutia fireasca a lucrurilor ma trimite pana la baie. Tot corpul are o singura baie pentru studente, la etajul doi, in extrema stanga a cladirii. Ca sa intri trebuie sa impingi de usa, clanta ai numai pe partea cealalta; macar nu te chinui sa iesi. E o baie cu doar doua toalete, dintre care una e intotdeauna  infundata si la cealalta curge apa din rezervor in continuu. Cosul de gunoi e o cutie de carton. Nu poate fi vorba de hartie igienica, sapun sau uscator de maini. De fapt, ultimele ar fi inutile pentru ca bateria de la chiuveta e defecta. De 2-3 ani incoace. Macar acum e un afis care te anunta sa nu folosesti instalatia, pana de curand nimic nu te anunta ca exista riscul sa faci un dus cand, de fapt, incerci doar sa te speli pe maini.

Dupa gusturile domnisoarei masterand, nu-i un loc unde sa vrei sa iti petreci mai mult decat cele 3 minute strict necesare.

Studentele nu-s de acord, lor le place acolo. Altfel nu imi explic de ce stau si inainte, si dupa cursuri acolo si fumeaza. FUMEAZA. Isi petrec timpul in grupuri de cate 4, 5, fumand intr-o incapere mica si urata unde aproape ca nu deschid geamurile. Consecinta e ca put: put ele, eu, si toti cei care au nefericirea sa calce pe acolo; e ca o stigmatizare: ai fost la baie!

Fetelor, va simteti bine? V-a spus cineva ca *nu mai sunteti in liceu*, ca NU mai e cazul sa va ascundeti cand fumati? Ca puteti iesi in curtea interioara a T-ului sau, mai bine, chiar la intrarea principala sa trageti un fum? Dar poate treceti strada spre parcul central, daca tot ati terminat cursul. De ce, pentru numele lui Gizas, DE CE ati sta acolo?! In buda, ffs! Oricum fumatul e interzis in toata cladirea, asa ca la fel de bine ati putea fuma pe coridor, cu geamul deschis.

Parca pentru a-mi risipi orice urma de indiferenta si trimitandu-ma direct in dezgust, fetele incep sa discute despre scoala. “tu, voua v-a dat proect de facut?” “mda, pai io am facut si ala, si temele de la sfarsit, 4, 25, 28… Proiectul oricum l-am copiat pe tot de pe net” “Pai da, si io si icsulica… Iti dai seama, doar nu era sa stau sa-l fac”.

Astia dau 2200 de lei pe an, sau cat o mai fi taxa, ca sa fumeze in buda ca boschetii si sa ia proiectele de pe net?

Nu ma surprinde, doar ma scarbeste de fiecare data. Oare cati dintre studenti fac asta, 80% ?

Na lasa, ca nu-i bai; facultatea isi merita studentii si studentii isi merita, cu varf si indesat pare-se, baile.

Leapsa de la Alphadog. Intrebarile imi amintesc de oracolele care circulau prin gimnaziu pe la fiecare coleg din clasa.

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.

… acelui taur salbatic. Vei manca carnea si fara pane, cum mancam si noi ce biet avem. (Povesti Nemuritoare, vol 27. O folosesc sa sprijin laptopul ca sa poata ventila cum trebuie :) )

2. Fără să verificaţi, cât e ora?

2.23?

3. Verificaţi.

2.15

4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă)?

Home edition: Pantaloni de treninig (da, foita) + tricou visiniu + vesta cu dungi

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?

La What Women Want pentru a enspea oara.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?

Tiuitul din urechi. Adica liniste totala.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?

Acum 3 ore, in Bistro de l’Arte.

8. Ce aţi visat ieri noapte?

Ca prietenul meu are Logan  si e cocalar (camasa roz, lanturi) cu freza emo. Serios.

9. Când aţi râs ultima dată?

Acum vreo ora.

10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?

Ceva model cu albastru, doua tablouri pictate de tata la distanta de vreo 20 de ani, o serie de reclame care imi placeau foarte mult, luate dintr-o revista italiana de prin ’99.

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut?

“Up in the air”. excelent.

12. Aţi văzut ceva ciudat azi?

Da, un taximetrist cu tupeu chiar si dupa standardele taximetristilor.

13. Ce părere aveţi despre acest chestionar?

Simpatic.

14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.

Imi place foarte mult verdele – adica singura culoare care nu se regaseste in tema blogului :))

15. Prenumele copilului dumneavostră, dacă ar fi fetiţă.

Ema.

16. Şi dacă ar fi băiat?

Hans?… Andrei? :P Nu m-am gandit, mai am timp berechet.

17.  V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?

Din ce in ce mai des in ultimul an.

18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?

“Bip! Bip! Bip!” – adica sa fie alarma care ma trezeste din vis.

19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi?

Lacomia si lipsa de interes fata de altcineva decat propriile persoane.

20. Vă place să dansaţi?

Meh.

21. George Bush?

Barack Obama, mai nou.

22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată?

Rezumatul etapei de ieri Dakar si finalul probei de sprint a biatlonului feminin.

Nu stiu cui sa o dau mai departe, dar promit ca e la liber si mai ales e gratis :P Care mai doreste?

1. Cel mai insultator AdSense (in Gmail)

2. Cea mai dubioasa cautare. Ever. Si a stat aproape un sfert de ora, sa insemne ca a gasit ce cauta?!

3. Cei mai putini “i”

4. Distractia cu Vista nu se termina niciodata.

1. Pentru că a fost o epocă de creativitate artistică fantastică, neegalată până acum din punctul meu de vedere. O nebunie superbă. Pentru că aș fi prins apocile marilor transformări în stilul de viată. Pentru ca idealismul orb al hippies e fascinant și eliberator. Pentru că numai atunci ar fi putut fi inventat conceptul de “psychedelic” și nebunia aferentă.

2. Pentru că i-aș fi prins în viață pe alde Morrisson, Janis, Marilyn, Hendrix, Sinatra i-aș fi putut vedea pe Beatlesi cu Lennon, Cher ar fi avut încă totul natural, mai târziu i-aș fi putut vedea și asculta pe Queen cu Mercury, Michael Jackson ar fi fost încă mic și Rolling Stonesii tineri.

Pentru Kennedy, man! Pentru Hitchcock la vremea lui. Pentru Elvis, dude! Pentru Woodstock, why the hell not, si daca tot suntem in 1969, pt aselenizare.

3. Pentru că pe atunci erai forțat să respecți intimitatea și programul unui om. Puteai să dai de el la telefon numai când avea chef să își dezvăluie programul așa încât să știi unde îl găsești. Nu, nu e mai ușor azi, e doar mai frustrant, mai apăsător, mai public; ne f. reciproc nervii și ne accelerăm viețile până o să facem implozie.

4. Pentru că trebuia să gândești mult și bine înainte să tastezi/scrii/desenezi ceva – mașina de scris și tușul nu iertau prostia. Totul trebuia gândit dinainte, ori te alegeai cu ore pierdute. De câte ori dăm backspace până scriem o pagină? Oare asta nu înseamnă pe undeva o lene profundă? Oare o să devenim toți cretini ca-n Idiocracy sau grași ca în Wall-E pentru că nu mai e nevoie să gândim sau să ne mișcăm? Revenim la trial-and-error sau nici măcar?

5. Pentru că nu exista rahatul ăsta de internet (a cărui apariție și expansiune le-aș fi văzut, oricum), care ne consumă grămezi de timp cu iluzia că facem ceva, spunem ceva, ne apropiem de cineva. Nu aș fi fost captivă mailului, twitter-ului, blogului, facebook-ului și unor pseudo-valori apărute peste noapte Sunt nimicuri stupide care ne umplu timpul în loc să ne elibereze, să ni-l redea.

6. Pentru că trebuia să muncești ca să obții o informație – să citești o carte, să vizitezi o arhivă, să vorbești cu cineva, nu sa dai 2 clicuri și să apeși 3 taste (autocomplete face restul…) Pentru că orice performanță presupunea un efort incomparabil mai mare decât acum și nu orice rahat cu tupeu, care de fapt înjură ca-n latrină, putea să devină cineva numai scriind platitudini pe post de lecții de viață și filosofie vie. Halal postmodernism.

7. Suntem atât de concentrați să ne punem trăirile în cuvintele potrivite, să le reținem, să le capturăm cât mai fidel încât uităm să le mai și trăim atunci când ele se intâmplă. Asta e vizibil în cazul experiențelor pe care le gândești imediat sub formă de articol de blog… Sau mai bine al pozelor: nu de puține ori m-am chinuit atât de mult să surprind ceva ce îmi părea superb încât pierdeam momentul. Fotografia nu va mai fi niciodată suficientă pentru a recrea atmosfera. Cuvintele nu vor face niciodată cât trăirea clipei.

8. Pentru că era un eveniment să vezi un concert, un film, să asculți un album. Te chinuiai să le obții ori să ajungi la ele și le prețuiai. Vacanța asta am văzut vreo 18 filme, câteva la prieteni, unul la cinema și restul la calc. Nu am reținut titlurile tuturor…da, atât de mult mi-a păsat.

9. Pentru că o nebunie ce se întâmpla între prieteni rămânea între prieteni, ca o amintire privată, unică, nu una ce ajungea pe youtube să fie văzută de mii de oameni pierzându-și astfel orice semnificație prin transformarea în bun comun.

10. Pentru că aș fi trăit, după toate experiențele astea, să văd cum nepoții mei duc o viață extrem de tristă, inautentică, sugrumată de un artificial pe care nu îl înțeleg și  de imagini ce nu le aparțin, în care simt prea puțin și de care le pasă chiar mai puțin.

Revăzând motivele la care m-am tot gândit în ultimele zile, ajung la concluzia că totul se rezumă la un singur fapt: vreau să fi fost acolo pentru că era o lume a palpabilului – sau măcar mult mai apropiată de așa ceva decât a noastră.

Mai simplă.

DISCLAIMER

• Nu, nu e despre droguri și sex. și cu siguranță nu în România.
• Pornit de a o discutie twitterstic-muzicală cu @aiurea și @envimd încă de pe vremea ultimului an cu doua zerouri in mijloc.
• Nu-mi săriți în cap că unele chestii s-au întâmplat mai târziu, că de fapt e altfel etc. Prindeți imaginea de ansamblu.

Adaugat pe FTW!

În ultima vreme vad tot mai multe reclame care se folosesc de copii. De ce? Transmit un mesaj credibil şi bine argumentat? Ei aş, pur şi simplu apelează la trucul ieftin al înduioşării privitorului.

Cea mai bună mostră e seria de reclame la ziarul Adevărul, în care fetiţa anunţă că “viaţa noastră este invadată de politică” şi cere desene animate cu politicieni. Am rămas în urmă cu evenimentele şi între timp copiii cu vârsta formată dintr-o cifra citesc ziare? La 6 ani copiii nu inţeleg ce e aia politică, daramite să emită o judecată de genul “nu mai vrem politică” – afirmaţie rezervată copiilor mai mari, să zicem de 20-şi-ceva de ani care deja sunt sătui, deşi încă n-au văzut nimic.

O a doua reclamă o include pe Cleopatra Stratan care-l roagă pe Ghiţă să lase politica la portiţă… Cleopatra, acest monument al bad parenting. ţin minte că taică-su spunea ca fetei îi place să cânte. Sunt convinsă că îi face o deosebită plăcere să stea ore întregi într-un studio de înregistrări până rosteşte corect toate notele, iar concertele live de 2 ore sunt extrem de distractive. Asta în condiţiile în care un copil de vârsta aia nu poate să fie atent la o singura sarcină mai mult de vreo 20 de minute. Sunt sigură ca a fost vorba NUMAI de liberul arbitru al fetiţei de 4 ani. Luaţi exemplu.

De câteva luni, pe traseul de acasă spre oriunde-în-oraş e un magazin de materiale de construcţii – ştiţi voi, bca, izolaţii, ţevi, adezivi, ciment, adezivi – care are ca mascotă (?) un bebeluş, pictat evident după o poză,îmbrăcat in salopetă si care tine, parca, un trafalet în mână. Acum, nu mă îndoiesc că cineva a găsit asocierea asta deosebit de deşteaptă şi amuzantă, dar ce recomandări poate bebeluşul să facă? Sau poate e un copil care munceşte – ups!

Până la urmă totul se reduce la folosirea imaginii unui copil, cu tot ce înseamnă asta, pentru a vinde. Pentru a face bani. Poate oricine să argumenteze că nu e ceva grav atâta timp cât copilul e de acord să apară în acest fel. Dar ce întelege el din asta? Cum îi explici rolul lui acolo şi finalitatea urmarită? Cum îl faci să înţeleagă “manipulare” şi “şantaj emoţional”?