Minunat. O ploaie zdravana. Frig. Semn clar ca am terminat cu joaca si intram in sezonul rece, intunecos si mai ales ploios. O umezeala simpatica, ce iti intra direct in oase. Apare brusc si se duce brusc. Niciodata nu o sa ploua cand ai umbrela cu tine, asta e limpede. E placerea perversa a vremii, sa te surprinda. Va ploua exact in timpul pe care trebuie sa ti-l petreci afara, dupa care se domoleste sau chiar se opreste de tot la 5 minute dupa ce ajungi la destinatie, sau in primul loc unde te poti adaposti sa te storci. Dar pana la urma asta e definitia ploii… Banuiesc ca te obisnuiesti sa fii surprins, asa ca smecheria nu mai functioneaza.

In facultate:

1. multe cai de comunicare. Profii isi dau mailul sau/si nr de telefon studentilor. “Daca aveti probleme sau intrebari…”. Isi pun prezentarile powerpoint si documentele pe grupuri de pe portalul universitatii, ca sa le poti accesa oricand.Poti oricand sa te adresezi biroului international daca ai probleme sau nelamuriri ca student strain, si o sa primesti o lamurire scurta si clara. Tot ei sunt cei care ofera fiecarui student strain cate o oferta de locuinta – ceea ce nu e prea usor in Copenhaga.

2. simplu. Cerintele sunt clar formulate de la inceput, si nu se razgandesc referitor la ce vor de la tine. Iti alegi modalitatea de examinare. Te duci la curs, citesti, faci prezentari, scrii eseul si gata.

3. facilitati. Sala cu calculatoare cu acces la internet, dar si posibilitatea de a scoate la imprimanta. Internet wireless in toate cladirile si campusurile universitatii, chiar si in Studenterhuset (pub/barul cu preturi pt studenti.) Fiecare sala dotata cu videoproiectoare, de obicei cate 2, proiector pe stil vechi (din ala cu folii de plastic), whiteboards. Studentii danezi vin toti la curs cu laptopul, imi zicea Cecilie, cei care scriu pe hartie fiind exceptiile.

4. cantina. in toate corpurile mari. mancare gatita, mmm mi se face foame :) sucuri, ciocolata etc, tot asa cu preturi speciale

5. publicatii. Ziarul universitatii e distribuit fiecarui student la el acasa. Am primit ieri o copie, e tot in daneza…Macar am un suvenir :)

6. BURSE PENTRU TOTI STUDENTII acordate de guvern. Pe langa invatamantul gratuit si toate celelalte beneficii, studentii primesc cam 4800 DKK pe luna (2400 lei) pt ca sunt studenti. Toti, nu pe baza de sistem “bursa de studiu/merit”.

In general:

1. liniste. La orice ora din zi sau noapte te plimbi nu te simti amenintat de mai nimic. Poate sambata noaptea, cand toti sunt beti (berea in cantitati industriale) si tipa un pic mai tare, dar in general isi directioneaza tignalul catre ceilalti din grup. Nu se ia nimeni de tine. In tren la fel.

2. aer respirabil. Trafic foarte redus pt o capitala, in niciun caz ambuteiaje, asta datorita sutelor de mii de biciclete folosite ca mijloc de transport – pt ca orasul permite, e destul de mic. Ahhh sa nu mai zic de bucuria de a nu auzi maneaua duduind! (tot la categoria aer respirabil – poluare fonica, nu?)

3. respect. Cand incerci sa treci strada, bicicletele dar si masinile te lasa sa treci! A fost un pic socant sa vad cum o masina opreste de-a curmezisul strazii pt ca vedea ca vroiam sa trec. La fel, soferii iti fac semn de multumire daca ii lasi, tu ca pieton, pe ei sa treaca. Daca esti cu harta in mana si te uiti in jur dezorientat, mai mult ca sigur cineva o sa te intrebe, in engleza, daca ai nevoie de ajutor. Si o sa te ajute cuprinzator si coerent, intr-o engleza curata.

4. sport. Pe langa faptul ca pedaleaza in fiecare zi in lungul si in latul orasului, omuletii mai si alearga in timpul liber, fac diverse sporturi de echipa, inoata. Fac ei mai multe, numai ca nu le stiu eu inca pe toate. Mananca sanatos, in fast food-uri mergi numai daca vrei sa gasesti straini. Chiar si in magazinele mici gasesti fructe, chiar la bucata, in caz ca vrei sa rontai ceva mai sanatos decat chipsuri.

5. transport. Toate trenurile, metroul, autobuzele sunt noi. Singurele deteriorari pe care le-am vazut (ma refer la tren, pt ca asa circul zinic) erau graffitti pe exterior, dar in interior curat. Si astea sunt un fel de personale de la noi. Mereu liniste in tren , mai putin cand te intalnesti cu copii de scoala primara aflati in excursie :) Nu ti-e scarba sa te asezi, si nici nu scartaie dubios scaunul sub tine… Daca vreti comparatie, trenurile sunt cam ca Sageata, numai ca un pic mai faine. Unul sau doua rablamente am vazut pana acum, dar si alea acceptabile; presupun ca le folosesc sa inlocuiasca trenurile defecte. E drept, toate astea se reflecta cu varf si indesat in costul biletelor; probabil motivul care i-a indemnat sa adopte bicicletele pe o scara asa mare.

6. biciclete, baby. Stiu ca notiunea de “parcari de biciclete” suna un pic ciudat, si da, arata un pic ciudat la prima, a doua, a zecea vedere. Inca nu m-am obisnuit pe deplin. In schimb parcarile de masini nu prea exista.

7. relaxare. Nu se incrunta, nu urla la tine, nu se imping si nu te baga in… daca se intampla sa nu stii sau sa nu intelegi ceva.

8. fashion sense. Simplu si temperat, but always with a twist. Casual. Fara firme mari la vedere, asa ca daca nu ai un ochi antrenat (nu am) nu iti dai seama daca omul ala poarta ceva de firma. Nu asta conteaza, ci cum arata per total.

“Shopping”. Zona de shopping, de-a lungul strazii Strøget si cele paralele si adiacente, traversand vreo 3 piete daca nu mai multe, cu cateva malluri si magazine cate vrei. Orice, de la branduri locale sau mai putin cunoscute, la adidas, nike, mango, zara, esprit si pana la louis vuitton, gucci, karen millen, hermes si cam orice altceva v-ar mai trece prin cap. Zona e mereu plina, mai ales dupa-amiaza (nu seara, pt ca magazinele se inchid la 18.00) si in weekend. In tot furnicarul ala de oameni, tot e usor sa recunosti danezii si sa ii diferentiezi de turisti. Acelasi stil pe care strainii nu il prea au. Am auzit de vreo doua ori si discutii in romana, si e dragut sa poti sa mergi pe langa ei si sa intelegi ce spun, dar ei sa nu stie. Se intampla rar, e o delicatesa…

In Gucci, Louis Vuitton, Karen Millen nu o sa intru ca m-as simti mai mult decat penibil. Pana nu o sa am cateva mii de euro de aruncat pe status symbols, nu o sa intru…mai bine zis pana nu o sa am un status pe care sa il simbolizez. Intr-un Armani am intrat aproape fara sa vreau, pt ca era intr-un mall exact la capatul scarilor rulante. Am vazut minunatie de pulover fuchsia de casmir (Forget it!! a functionat mai bine ca in orice alta situatie).

Magazinele abordabile pt buzunarul personal sunt, din ce am descoperit pana acum Mango si Zara.  Abordabile, in sensul ca poti gasi o pereche de pantaloni la 90 lei, pulover la 65 lei, uneori pantofi la 100 lei (Zara). Bine, gasesti si paltoane la 700 de lei, dar depinde unde vrei sa ajungi cu ceea ce cumperi. E chiar surprinzator sa gasesti haine de ceea ce noi consideram ”firma” rezonabil, avand in vedere nivelul tuturor celorlalte preturi.

E interesant si sa te plimbi din magazin in magazin de amorul artei, pt ca fiecare e amenajat intr-un fel propriu. Transmite un altfel de mesaj, invita o alta nisa de clienti. De ex Mango si Zara, raman la astea, sunt usa in usa, iesi din unul si dupa 3 pasi intri in celalalt. Numai ca primul e mai mult spre mic si primitor, spatiu intim, in timp ce al doilea are 3 etaje si vreo 5-6 sectiuni diferite, cu toate ca stilul propus prin haine se suprapune in anumite puncte. Dar la ce flux de populatie e pe acolo, nici nu mai conteaza, au de unde gasi clienti.

Parcul de distractii din centrul orasului. E un orasel, are restaurante, alei, casute cu tot felul de jocuri. Rollercoaster “the Daemon”, cadere libera, si…mai stiti caruselele alea cu scaune agatate cu  lanturi de un disc, care se invarte? Incercati asta de la inaltimea a vreo 16 etaje! In frig si vant pot sa adaug pt ca a fost cea mai rece zi de cand sunt aici.

Seara, concert AlphaBeat in parc. Nu am mai auzit de ei, dar sunt o formatie daneza foarte populara in UK, si de asta danezii sunt tare mandri de ei, asa ca afost plin.