Azi noapte pe la 1 incercam sa imi gasesc un tren din Kobenhavn H (statia centrala) catre casa. Multi multi oameni, nu te-ai fi asteptat la ora aia. Ei bine…printre grupuri de adolescenti beti si/sau stoned, adulti beti si/sau stoned, erau si cativa oameni normali, poate veneau si ei de la o nunta, o cumetrie ceva. Iar am patit boacana cu anuntul prin statie, evident in daneza, evident nu intelegeam nimic. Numai ca de data asta erau doua grupuri, unii mergeau sus pe scari, unii mergeau jos pe scari. M-am luat dupa aia care mergeau jos…ceea ce a fost ok. Pana la urma toti au ajuns in acelasi loc, numai ca puteai sa urci in statie sa treci pe deasupra liniilor sau pe dedesubt.

In tren plin. A fost si prima oara cand am vazut oameni blonzi vopsiti brunet, o tanara, un tip si o fiinta mai batrana, care presupun ca era mama lui. Dar e inca unul din acele lucruri pe care nu o sa le aflam niciodata. La putin dupa plecare, inca un anunt prin statie. Mentionau niste statii, a mea era printre ele, dar habar nu aveam daca acolo urmau sa opreasca sau sa nu opreasca. Fata din fata mea se apleaca spre mine si zice “Sorry, what did they just say? I couldn’t understand.” Aha, inca una pierduta. Bun. “I don’t know, I didn’t understand either. I’m not Danish.” Asa am inceput sa vorbesc cu ea. E de prin California, San Francisco parca a zis, si e la Univ CPH la jurnalism. Ma tot intreba despre Romania, imi zicea ca nu stie absolut nimic. M-a intrebat despre situatia politica, despre economie si despre cat de bogati sau saraci sunt oamenii… Oh well. Ce sa dicuti pe tren la 1.30 dimineata. Problemele globale.

Nu-I rau ca era interesata, chiar deloc, dar ce am vazut dincolo de asta era un soi de ingamfare legat de faptul ca ea e americanca, ca toata lumea stie ce e aia USA, California si San Francisco. Ma intreb daca stia ca numele orasului ei e in spaniola…Acum sunt rea. Dar e o atitudine pe care am vazut-o la cei mai multi din americanii pe care i-am cunoscut, si numai la americani. Sunt singurii care, atunci cand zic orasul sau statul din care sunt, se asteapta sa stii despre ce e vorba, si sa dai din cap afirmativ. Mi-a placut o chestie pe care a facut-o Matei acum vreo doi ani, cand un tip i-a zis “I’m from New York” si Matei l-a intrebat unde vine asta, si respectivul a facut ochii mari.

Uite asa se naste un pic de xenofobie.

Si europenii s-ar astepta asteapta sa stii unde vine tara lor, daca ar intalni un asiatic de prin Kirghistan, presupun. Avem o atitudine de superioritate continentala, care e destul de stupida, dar observabila nevertheless.