Am plecat cu avionul. Nu mai zburasem niciodata. Tipa de langa mine m-a avertizat ca o sa fie o senzatie la decolare, si o parte mai putin placuta la aterizare. A fost ok, fara rau de inaltime sau orice altceva.

Aeroportul din Copenhaga e imens, dar e un spatiu organizat foarte simplu, deschis, aerisit. Totul e nou si minimalist. Fara sa fie nevoie sa iesi, ai acces la metrou si la tren. Cu toate ca stiam ca trebuia sa iau un anumit autobuz sa ajung unde stau acum, nu am stiut pe unde sa ies in asa fel inca sa ajung in statie si in cele din urma o doamna s-a oferit sa imi arate pe unde se ia metroul. Metroul ultramodern, si rapid. Nu stiu daca a durat 10 minute pana in centru. Acolo eram total pierduta, si a trebuit sa iau un taxi. Am ajuns la hostel, am platit, am urcat in camera – etajul 16… another first – am abandonat acolo bagajul mare si excesul din rucsac si am plecat.

Miros de mare. Pescarusi. Hostelul pe malul raului care desparte Christianshavn de restul orasului. Nu am trecut podul, am mers in partea cealalta spre centru. Parcul de distractii Tivoli – acolo se aud tipete zi si noapte, din diferite trenulete si alte nebunii in care eu NU m-as da, ma simt atat de bine cu picioarele pe pamant :D Putin mai incolo pe partea dreapta, primaria orasului. Din cate am vazut se poate si vizita. Cladirea e imensa, are o culoare rosiatica-maro, de cu unele accente verzulii, iar turnul e suficient de inalt incat l-am luat ca reper. Din poze nu reiese acelasi sentiment de BIG. Am mers pe stradute, chiar daca nu stiam daca am harta la mine sau nu. Am ajuns destul de departe de locul de pornire, de fiecare data mai vedeam o cladire care ma fascina. Si am vazut ca se poate: cladiri vechi si cladiri cu arhitectura noua, din sticla si beton, pot sta unele langa altele si pot arata si bine. Asta se datoreaza in parte faptului ca atat cladirile noi cat si cele vechi au o linie foarte simpla, fara ornamente si fara opulente sau designuri extravagante care sa ceara atentie. Unele cladiri noi pastreaza chiar si culoarea. Tot orasul pare sa fie un bej-caramiziu, o nuanta calda.

Trafic. Nu exista asa ceva. La ora 15.30-16, trafic extrem de lejer. In centrul unei capitale. De ce? Pentru ca numarul biciclistilor depaseste cu mult numarul celor care conduc masina. Prin biciclisti inteleg oameni de toate varstele, si de toate categoriile. De cele mai multe ori oameni imbracati bine, uneori la costum cu geanta de laptop pe umar, doamne pe tocuri, in fusta, imbracate casual sau elegant. Toti pe bicicleta, pe pistele speciale, marcate, care sunt peste tot in oras. Parcarile de biciclete sunt iar ceva ce trebuie vazut, pentru a constientiza cat de generalizat e fenomenul. Cel mai bun exemplu – un mall elegant, pe 6 nivele, in centrul zonei comerciale. Dior, Chanel, Loewe, Helena Rubinstein, Boss. Pe toata latura cu intrarea-o parcare imensa de biciclete. Daca aceiasi oameni ar fi venit fiecare cu masina, era imposibil sa parcheze. De altfel nici nu am vazut parcari de masini in zona asta. Apropo de masini – culoarea predominanta e negru, uneori cate un gri mai inchis.

Pe stradute, multe cafenele, de la cele ultramoderne la traditionale sau fast food-uri – chiar vizavi de primarie, KFC, Burger King, McDonalds si cel putin o shaormerie. Un pic de concurenta… (am ales McDonalds – era cel mai liber, si aveau internet). Cladirile toate vechi in zona asta,insa fara exceptie renovate. Pavjul cu piatra rosie si bej, ocazional in mozaic.

Pe canale ambarcatiuni de agrement, vaporase, barcute, care ofera tururi organizate. Poduri pe stil vechi, banci, terase pe margini – multe stranse insa, vremea foarte proasta. S-a lasat frig, a inceput sa bata vantul like there was no tomorrow, si mai si picura. Superb. Probabil de asta si erau strazile mai goale, mai pe seara centrul comercial s-a umplut mult mai mult. Usor de facut diferenta intre turisti si danezi: hainele. Nu prea vezi danezi imbracati in blugi, tricou si bocanci. Au un stil al lor,oarecum uniformizat. Simplu, dar rafinat. Linii clare, fara brizbrizuri, floricele sau culori prea stridente. Un pic sobru dar cu cate un element mai ciudat. In niciun caz opulenta.

Pana acum ,sobrietate si rezervare. On verra.

Pics si alte povesti coming soon :)