…dar argumentata

In postul cu pizza ziceam de atitudinea de superioritate, pe care am intalnit-o la unii dintre americanii pe care i-am intalnit (vezi si postul asta).

Sunt invatati de mici, li se prezinta faptul ca ca tara lor e cea mai tare EVER, si ei pun botul la asta – sunt multe dovezi, de ex pe Yahoo Answers, sau pe YouTube, care indica acest lucru. Puteam sa il numim nationalism. Sa nu mai zic de politica externa pe care o stim cu totii, si pana la urma fiecare e liber sa o interpreteze in functie de propriile valori si idei. Insa prin politica externa chiar au devenit importanti, ca ne place sau nu, intr-un fel si printr-o modalitate care ne plac sau nu. De exemplu, alegerile de acum doua saptamani: toata lumea a fost cu ochii pe campania electorala si pe alegeri, pentru ca urmatorii lideri vor decide politica externa, si implicit “soarta lumii” (de ce sa nu fim pomposi?) Ma intreba Tudor de ce ma doare pe mine de alegerile americanilor… Pai ma durea ca fenomen :) dar si de asta…

Restul lumii e supusa unui fel de americanizare, daca putem spune asa. E incontestabil ca sunt si mari valori care au aparut, si o sa apara din US, pentru ca ei sunt destepti si stiu sa investeasca in cercetare, atragandu-si multe “creiere” in toate domeniile, from all over the world. Americanizarea la nivel “comun” stim cu totii cum se produce (sau s-a produs): McDonalds, Coca Cola, Microsoft, Burger King, Nike, Adidas – numai cateva nume- poate cunoasteti conceptul de mcdonaldizare. Dar sa revenim la americanii de rand, care nu am companii multinationale si, contrar credintei lor, nici nu conduc (o) tara.

Nu zic ca sunt toti la fel (ar fi o atitudine limitata, imatura si ilogica). Cea mai mare parte dintre cei pe care i-am cunoscut sunt oameni realisti, simpatici si cu care se poate discuta. Insa cei pe care ii cunosc eu nu reprezinta un etalon, sau mai bine zis nu reprezinta majoritatea. Asa cum nici cehii, polonezii, englezii, spaniolii, nordicii, germanii, austriecii, grecii, brazilienii, chinezii si alti studenti de diferite nationalitati pe care i-am cunoscut aici, in contextul asta “academic”, nu sunt reprezentativi pentru natiunea lor – asa cum eu nu sunt reprezentativa pentru romani. Suntem toti aici pentru ca avem puncte comune in gandire, pentru ca intr-o oarecare masura ne unesc niste principii, pe care nu le are chiar toata lumea (altfel ar fi totu studenti in exchange, haha). Prin urmare, nici americanii pe care i-am cunoscut, aici sau in Romania in contexte similare nu sunt reprezentativi pentru natiunea din care fac parte decat in mica masura. 

Stiu, acelasi lucru putem sa spunem si despre cei care apar in interviuri random pe YouTube sau care ofera comentarii. Numai ca, statistic vorbind, e mai probabil ca persoanele respective, alese randomly, ”omul de pe strada” sau pe cel “cu acces la internet”, sa fie mai relevante pentru majoritate decat “studentii veniti in Europa pentru schimb cultural si educational”…

Asta este o parere de-a mea, bazata pe ce vad zi de zi. Nu trebuie sa fiti de acord cu mine :) atata timp cat argumentati. Peace :)

Share/Save/Bookmark