Cica e anotimpul depresiilor, din cauza luminii tot mai zgarcite la vedere si a frigului.

E soare in Brasov. Termenul pe care il folosea bunica-mea era “soare cu dinti” – nu mai tin minte exact daca sorele cu dinti insemna inselatoria razelor de soare pe un frig crunt sau printre fulgi de zapada ori ploaie.

Imi place sa imi imaginez ca e in continuare cald, ca daca ies afara va trebui sa raman in tricou, pantaloni scurti si sandale pentru ca altfel mi-ar fi prea cald. Totusi o gandire ciudata ma impinge sa imi iau cizme si haina groasa cand ies afara – ciudat, nu, doar e vara afara…?

Alaltaieri seara a nins. Ieri seara eram in centru, pe cea mai suparata lapovita pe care am vazut-o. Mai degraba pe care am simtit-o. Si nu-mi vine sa cred ca scriu asta, dar intr-o oarecare masura mi-a fost dor de frig. De frigul prietenos, pe la 5 grade asa, nu de zgribaul de -15 de grade.

As mai avea o rafuiala in momentul asta – cu masterul, sau mai degraba absenta lui. Azi, peste o ora, va incepe primul curs din semestrul asta. In 15 octombrie. Pana acum, lipsa salilor, lipsa profesorilor din oras si greva (pe 4 oct) mi-au prelungit vacanta – fain? Nu. Ma dispera. Deja nu mai e ca la grevele de la scoala in care ne bucuram ca nu mergem la ore, e o alegere, platita scump pentru majoritatea. Eh well.

Am lipsit complet 2 saptamani de pe blog, cred ca trebuia o pauza. Revin mai proaspata si mai inghetata :)

Share/Save/Bookmark