Suicide is painless (Johnny Mandel)
[subiectivism maxim:]
Sinuciderea e un act egoist. Persoana care gandeste la sinucidere si, intr-un final, o pune in practica, pleaca de la premisa ca este parte vatamata in povestea vietii ei, si hotaraste ca nu mai are rost sa continue. Care sunt problemele care imping un om sa se sinucida? Exista sindromul Romeo si Julieta – tineri care se sinucid pentru ca nu-si pot realiza dragostea, exista oameni care sunt implicati intr-o combinatie de persoane si evenimente din care simt ca nu pot scapa, dorinte nerealizate, constrangeri si nefericire relativa.
Sinuciderea se poate justifica intr-o singura categorie de situatii: atunci cand, obiectiv, nu poti scapa de situatia in care te afli: prizonier, arestat, condamnat, suferinte si dureri extreme – in care propria vointa este depasita de conditiile asupra carora poti avea control. Situatii exceptionale, extrem de rare, comparativ cu numarul de sinucideri.
Altfel, cei care decid sa se sinucida practic spun ca tot ce au facut altii pentru ei in viata nu are importanta, ca durerea pe care o va cauza celor carora le pasa de ei si schimbarile pe care le va forta sa apara in viata lor sunt irelevante. Pe langa calitatea de a fi egoista/cand nu e egoista (e facuta pentru binele altcuiva – oare exista asta?) sinuciderea e (si) ilogica. Daca esti dispus sa renunti la tot, atat in ce te priveste pe tine cat si viata celorlalti, de ce sa nu iesi complet din situatie – insa viu? Cand nu mai ai nimic de pierdut si ti-e totuna daca traiesti sau nu, ai descoperit libertatea totala. Nimic nu te poate impiedica sa pleci intr-o alta parte a lumii, sa devii altcineva, sa te rupi de tot ceea ce ai fost.
Viata e singura ta posesiune, e probabil cel mai mare lucru pe care il luam “de bun” pe lumea asta. Sinuciderea inseamna nimic. Nu e o experienta, e un check-out. Nu e placuta sau neplacuta, buna sau proasta, etica sau nu; nu e o actiune, nu e un inceput sau un sfarsit. Nu e o cale, nu e o varianta, nu e o alegere pe care sa ti-o permiti.
Pregatitor pentru leapsa de la AlphaDog.
E pe Blogoree; vreau sa aflu si alte pareri.
31 Responses for "Sinuciderea egoista"
Ce ai scris demonstreaza cat de putin ne intelegem unii pe altii si cat de putin empatici sunt oamenii, prin definitie si constructie.
Da, si mie sinuciderea mi se pare un act de lasitate, the ultimate fuck it all, nu o pot intelege si nu-i pot intelege pe cei care o iau in considerare/aplica. Dar in fraza precedenta accentul cade pe “mi se pare”, respectiv “nu pot intelege”.
Ce ai scris tu e ca si cum ai zice “Sa te sinucizi e rau, sa infrunti viata oricat de cacacioasa ar fi e bine” / “Numai prostii se sinucid”. Eh, poate nu-i asa simplu. Poate pur si simplu nu intelegem (si sa speram ca n-o sa intelegem vreodata) cat de cacat s-au simtit unii oameni care s-au inecat/taiat/aruncat/pastilat/impuscat. Poate sunt unele lucruri mai nasoale decat a muri si poate exista oameni care au trecut prin ele. Si pentru oamenii astia, alegerea a devenit usor-usor evidenta.
Bad brain chemestry. Paranoid schizofrenia. Shitloads of guilt. Ultimately realizing you have single-handedly destroyed your only purpose in life. The death of your children. More guilt. Surviver’s guilt. Too few endorphines and too many serotonines. Take your pick – point is: there are reasons.
Morala povestii e ca habar nu avem de ce se sinucid unii oameni. Si suna a plictiseala cronica sa discutam o chestie cu care nu avem nicio treaba. Sunt convins ca multi se sinucid de prosti. Dar pe de alta parte sunt convins ca unii au motivele lor.
Si from the top of my head, patru motive altruiste ca sa te sinucizi:
– asigurare de viata
– bolnav, stare terminala, nu vrei sa-i mai chinui pe ceilalti facandu-i sa se simta obligati (pe modelul “die or get better”)
– stii ca o sa fii torturat si ca o sa spui unde sunt ascunsi copii si femeile (dar asta e prea de film american prost)
– sa maresti media IQ-ului in cartierul tau
Motivele 2 si 3 le-am inclus in cele “care justifica”. Normal ca articolul e scris din perspectiva omului care nu a fost niciodata in situatia asta, care nu poate intelege ceea ce fac altii pentru ca nu poate relationa cu ceea ce au gandit ei. Am mai vorbit noi despre sistemele de propozitii paralele :P
Stiu ca e un punct de vedere sec si unilateral. Asa am si vrut sa fie. E unul din subiectele in care nu vreau sa il pot intelege interiorizat, pentru ca odata ca i-as gasi o justificare obiectiva ar deveni o varianta, o alternativa. De asta am si pus “subiectivism maxim” :)
Am avut o prietenă care considera sinucigaşii ca fiind curajoşi. Cei mai curajoşi.
Eu nu cred aceasta, dar nici nu cred că sinuciderea este un act egoist.
Eu m-am luptat cu ideea şi dorinţa de a mă sinucide 11 ani până m-am convins că sunt un fel de “m-aş spânzura, dar mă doare gâtul”, adică nu am fost niciodată tipul de om care să facă asta Uneori regret că n-am făcut-o, dar nici n-aş face-o vreodată.
De fapt, o s-o fac pe la 50-60 de ani ca să nu fiu nevoită să depind de alţii, dar asta-i altă poveste.
Revenind, problema e că – în afară de cei care fac asta din prostie: m-a părăsit iubitul/iubita, am luat notă mică, mama nu-mi dă bani etc. – sinucigaşii cred că sunt singuri pe lume şi că ei chiar nu contează. Şi e adevărat pentru că dacă ar conta pentru ceilalţi, cei din jurul lor ar putea observa ce se întâmplă, dar nimănui nu-i pasă şi probabil că cei din jur nu au făcut nimic pentru ei.
Şi ideea e că nu că renunţi, ci că e o cale de scăpare.
Asta e părerea mea subiectivă şi ştiu şi azi că dacă aş face treaba asta nimănui nu i-ar păsa.
Răspunsul la întrebarea ta anterioară e: informatică la nivel preuniversitar şi drept la nivel universitar.
Ai spus de cei care fac asta din prostie – ma sperie genul asta de oameni, pentru ca nu-si dau seama ce fac, si le-ar prinde bine o gandire ca a mea (ca ma critica Bogdan:P).
Cei care cred ca oamenilor nu le pasa de ei – aici cred ca e un cerc vicios tare periculos: pornind de la ideea ca esti nesemnificativ, te descurajezi si nu cauti sa creezi relatii cu altii. Nu cred ca vreun om e total lipsit de importanta, oricine are o importanta pentru cel putin alta persoana, si daca are vointa si interes poate sa isi extinda relatiile; insa daca intra in capcana de care ziceam inainte, probabil ar ramane descurajat.
Ideea ca sinuciderea e o cale de scapare am intalnit-o si cu alte ocazii, insa refuz sa o accept :) Se poate scapa viu, chiar vreau sa cred asta (si chiar o cred), viata nu e ceva asupra caruia sa te poti razgandi. Sper sa nu mai ai ganduri de genul acesta! daca devii profa, o sa simti ca traiesti in fiecare secunda :))
bogdan,
cred ca e foarte clar de ce se sinucid oamenii: nu sunt suficient de puternici pentru viata.
in ultima instanta aleg varianta cea mai simpla: fug nicaieri.
Buna Brightie! Deci tu zici ca e, in esenta, vorba de selectia naturala? (Ma rog, natural-social-adaptativa-something.)
Lasand empatia la o parte…
… nu ne-ar strica niste selectie naturala.
Si ca sa nu fiu rau zicand “Cine vrea sa se sinucida, ar trebui ajutat” reformulez in “Three strikes and you’re out” (pentru sinucigasii de cariera)
Ce avatar groaznic mi-a dat wordpressul tau. Maybe I should just log in :P
[he did]
Pai pe principiul “selectie naturala” nu mai scria nimeni acum blog aici :)) (par eu selectionabila natural?:)) ) Sinucigasii de cariera tipa dupa atentie si bagare in seama, si isi coordoneaza miscarea. Adica, cat de prost sa fii sa nu nimeresti din 3 incercari – ca sa o luam pe latura morbida.
Thinking…thinking…thinking! numeric overflow… blue screen! Suicide?!? Hmm uite la subiectul asta nu m-am mai gandit de mult, de pe vremea lu’ tatuca Kant!
Easy does it!! One bit at a time! Si concluzia?:)
pai nu? care e explicatia fundamentala care e formulata de cel/cea care vrea, respectiv care-o facut-o si-a reusit (in biletul de dupa)? “Nu mai suport”, “Nu mai pot”, “Nu vreau sa-i chinui/dezamagesc/umilesc pe cei dragi” etc, dar ideea de baza e aceeasi, oameni astia nu-si pot asuma o stare de fapt sau un cumul de stari si aleg sa zica pas (stii ca la poker se zice si “mort” atunci cand nu vrei sa risti si stai in afara jocului?).
totusi de retinut ca probabil sinuciderea nu e o caracteristica a oamenilor slabi, intrucat cercetarile zic ca in momentul in care are loc actul sinucigas, persoana respectiva e OUT respectiv are un episod de nebunie temporara, altminteri instinctul de supravietuire i-ar pune frana.
(uitai sa zic buna :) – e prea dimineata)
Da, in principiu si mie mi se pare un act egoist si las. Dar, totusi, avand in vedere ca n-am trecut prin asa ceva si nu stiu cum e sa fii in situatia unui sinucigas, nu inteleg motivatiile lui, pot doar sa filozofez pe marginea problemei :)
Concluzia e ca e imoral sa te sinucizi ca nu e rational si ca e o dovada de lasitate
P.S. daca privim eugenic acest gest e chiar dezirabil sa se intample
Brightie – imi place cum ai punctat, nu e o caracterstica a o amnilo slabi dar mai ales faptul ca e o stare de nebunie, si cred ca aici e chieia: nu exista explicatia rationala a gestului, pentru ca persoana probabil isi pierde firul logic. E ca atunci cand esti pe varful unei cladiri, pe margine, si iti zboara un gand prin cap… ti s-a intamplat asta? Bine, il reprimi imediat si te dai 3 pasi mai in spate, dar parca e pur si simplu ideea ca..”poti sa…”
Ihriel – corect, asa am facut, e mai bine sa nu stim cum e :) De asta ma si “certa” Bogdan, si aveti dreptate toti cand spuneti asta :)
Zizzou – imoral, la ce te referi? Fata de oamenii din jurul sinucigasului, sau in sensul religios? E dezirabil din punctul ala de vedere, daca ignoram orice alt principiu si l pastram doar pe ala :))
Huh! Văd că ai dus “traba” către sinucidere&stuff. Deci să-mi dau cu părerea despre. Io cred că în momentele alea de “decizie” intervine o defecţiune care împiedică mecanismul să funcţioneze cum trebuie. Cum zice şi Brighitie. Dar şi sinuciderea asta e o hibă a evoluţiei. Noroc că eu sînt doar un căţeluş!
:-D
Pai Kantian vb este imoral, chiar mai mult este o interdictie etica absoluta, fiindca incalca datoria apriori a autoconservării naturii animale a omului.
Imoral fata de oameni… nu stiu daca e, ma rog, decat in sensul in care e privita ca o dovada a lasitatii si nu e rationala.
Religios cred ca este evident ca nu este moral incalcand grav preceptele Bisericii
este un subiect prea serios, dar incerc sa fac o figuratie buna. Din cate tin minte, Sf. Augustin a sustin teorema de liber arbitru lansata pe perioada crestinismului. El spunea ca aceasta teorema ofera omului puterea de a alege intre bine si rau. Tot el dezvolta ideea, si spune ca aceasta notiune de liber arbitru a fost daruita de D-zeu oamenilor a deveni fiinte mai bune, si implicit de a ajunge cu totii in Rai. In incheiere, Fane Augustin spune ca nu omul alege Raul, ci influentele exterioare care au patruns in el.
So, totul se rezuma la moment si oamenii din jurul tau. Personal eu nu m-as sinucide, oricat de disperata ar fi situatia mea. OUT !
Alphadog: e pregatitor prin seriozitatea subiectului, vroiam sa zic. Esti tu doar un catelus, dar le spui bine si apasat :) Totusi , e un proces care duce la decizie, care stia ca totusi sinuciderea e o varianta valida. Oare cainii se sinucid?…(animalele in general)
Zizzou: nu stiam la care din aspecte te referi :) Cred ca in ultima instanta imoralul se raporteaza numai la oameni (la “ceilalti”), asta incluzand si pdv religios
Doma – Augustin pleaca de la premisa ca totul porneste de la Dzeu si ajunge inapoi la el (asa era perioada), asa ca el include totul in relatia asta. Parerea ta personala e mai interesanta pt mine decat a lui :) Buna alegere
@Luana – Păi asta ziceam despre evoluţia omului. Animalele nu prea le au cu sinuciderea. Dar cum noi sîntem nişte animale upgradate (să zicem), avem şi “accidente” d-astea mai neanimaliceşti. Tocmai ca să demonstrăm că sîntem mai presus de animale. Şi crima intră în aceeaşi categorie. La fel şi distrugerea ecosistemului. Nu ştiu voi, da’ eu n-am văzut urs care să-şi distrugă pădurea în care trăieşte.
Crima, n-as spune, am vazut manifestari criminale intraspecie (la cimpanzei si delfini parca). Nu lemurii erau aia cu tendinte sinucigase ?:) Cat despre distrugerea habitatului…da, suntem nocivi, rupem tot ce prindem, si faptul ca se intoarce asupra noastra era usor de intuit. Planeta poate si fara noi, invers e mai greu
Pentru cei cu ganduri sinucigase : Inseamna ca esti prea slab pentru viata…si asta e, unu mai putin pe pamant cu care sa te “lupti”.
Interesant post ;)!!
Scuze pentru delay. Nu numai ceilalti sunt vizati ci chiar si propria-mi persoana. Eu ca om ma pot judeca singur, imi pot pune la indoiala moralitatea propriilor gesturi: eu pot fi imoral cu mine insumi si nu numai fata de “altii:
Vrem sinucidere cu live blogging.
Mie mi-a placut motivul ” sa maresti media IQ-ului in cartierul tau ” !
eu de un singur lucru sunt sigura din tot ce am invatat in viata asta. ca nu e bine sa judeci, cu atat mai putin in lucruri ce tin de moarte. moartea e o intreaga filosofie si concentreaza in jurul ei intreaga paleta a credintelor si confesiunilor existente pe pamantul asta si fata de care fiecare din noi am aderat intr-o masura sau alta.
Tipul scump -e si asta o interpretare :) Doar ca se pp ca in calitate de oameni am creat un mediu care nu se bazeaza pe exterminarea celor slabi, ci pe ajutarea lor..
Zizzou – eu ziceam in sensul in care moralitatea ne-o definim tot in functie de ceilalti, imoralitatea fata de sine ar insemna sa incalci un principiu, iar principiul probabil se refera la ceilalti
Baghy – numai daca isi face Dan Diaconescu blog ;))
Romania Inedit – bun venit! Da, e un motiv tare altruist :)) Sa pui umarul la o lume mai desteapta…
Cami – cred ca oamenii au creat atatea interpretari pentru ca e una din marile necunoscute ale lumii. Nu putem cunoaste moartea, pana cand ajungem sa o cunoastem nu mai suntem “noi”. Dar tocmai pentru ca e un fenomen universal, deci ne afecteaza pe fiecare, cred ca orice persoana se poate raporta la modul personal la moarte.
Cred că s-a cam divagat de la ideea textului Luanei legat de durerea apropiaţilor până la ideea de curăţire genetică a celor slabi.
În primul rând nu prea ai cum să aprecieze cineva ce este cu adevărat curajos. Cu ce e mai curajos decât mine o persoană care nu s-a gândit niciodată la moarte, dar care nici n-a trecut prin vreo greutate adevărată. Nu vreau să atac pe nimeni, dar toată lumea trăieşte într-o lume de vis şi consideră că micile probleme sunt cheia sinuciderilor. de multe ori, când sinuciderea a finalizată trebuie să vorbim şi de o problemă psihică, poate chiar depresie în sens clinic.
Din păcate, nu prea văd cum slăbiciunea şi prostia poate să aibă ceva în comun cu o femeie bătută/violată, cu cineva care şi-a văzut pe cel(a, i) drag(ă,i) murind încet şi în chinuri etc.
Dar există, bineînţeles, şi cei care se sinucid pt că nu i-a lăsat mama la discotecă.
Şi nu prea cred că putem vorbi de slăbiciune în momentul în care noi suntem programaţi să luptăm pt supravieţuire chiar şi atunci când luptăm împotriva propriei noastre voinţe. Din punct de vedere al evoluţiei, sinuciderea este o anomalie.
Şi animalele se sinucid.
@ AS
Se spune ca, “curajul e puterea de a face lucrurile de care ti-e frica” sau asa ceva. Imi place cum ai punctat, lumea considera ca micile necazuri duc la sinucidere, din pacate uneori asta chiar e adevarat. E trist ca oricare ar fi cauza- problema relativ mica, depresie clinica sau alte probleme psihice – actiunea din partea anturajului, venita la momentul potrivit, ar fi putut preveni actul. Sau poate nu…? E o anomalie, e greu de inteles, explicat si mai ales de preintampinat sistematic
Leave a reply