Nu va plictisesc cu povestile mele legate de birocratie si de milioanele de hartii care basically spun acelasi lucru si/sau nu au absolut niciun sens intr-un anumit context, dar ti se cer – pentru ca nu sunteti nici unii foarte proaspeti pe lumea asta (mici exceptii :P) si pana acum sigur v-ati ciocnit de destule secretare imbufnate, cu delay in raspuns, cu sictir si mult superioare umilelor voastre fiinte. Oh well. 

Eram azi intr-un minunat hmm…sa-i zicem mall. De ce sa ii zicem – pentru ca are formatul asta, genul asta de magazine in el inca de pe vremea cand eram miiica mica si ma plimbam cu bunicul prin el, si vedeam afise colorate si lume imbracata frumos in “magazinul ala mare. Univ”. Asta era pe la inceputul anilor ‘90. Acum se numeste Star – bine, se numea el de mult insa chiar si acum lumea ii zice Universal, asa de tare e “infipt” in constiinta colectiva a brasovenilor. Ala a fost de la obiect al fascinatiei pe la 4-5 ani, la loc de chiul in liceu, acum loc de pierdut vremea inainte/in timpul/dupa treburile pe care le am prin centru, ranging from facultate, primarie, prefectura, teatru, shopppping, vizitat profi din liceu – toate’s prin zona.

Buun, deci eram in Universal. Acolo e de vreo 2 ani o curataorie din asta, de ne trebe pentru paltoane, haine de matase, lana si ce ne mai mananca sa ne luam pretentios de nu putem sa le curatam a la maison cu apa si prafuri. Intr-un acces de inspiratie, ma uit in partea de jos a vitrinei, si vad sloganul. Da, are slogan. Nu o sa ghiciti niciodata care este acesta, dar nu va impacientati ca oricum va zic:

Spala-ti rufele in familia noastra.

Trecand peste adaptarea unui proverb – clever, cleeeveeer, original si nemaiitalnit – din nu face aia  in fa aia, la noi, hăhăă hai sa ne gandim la ce transmite propozitia de mai sus, luand sensul din zicala. Deci ce inteleg io de aici, e ca eu am o problema cu Pasvante al meu, si nu stiu unde sa imi “spal rufele”. Il iau pe Pasvante de o aripa, il aduc la curatatorie, intram fain-frumos, inchidem usa si incepem sa spalam la rufe. Adica tipam, spargem farfurii (?), ne luam unul pe altul de par (mai ales el), ne dam suturi in partile moi (mai ales eu), dupa care iesim tot un zambet si o voie buna. Ne-am spalat rufele la voi, cat ne costa? Pai, una ea 21 de ani, unul el douazecisiceva de ani. Aha, pai ati spart asta, asta, a crapat un geam de la urlete si ati lasat ceva urme de sange…pai 87,50 lei. Multumesc, la revedere, va mai asteptam pe la noi.

Come to think about it, it’s not such a bad idea. Faci un fel de cuibusor pentru oamenii care vor sa se certe, si nu au unde, ca ii aude soacra/vecina/nora/unchiu/copilu/verisoara lu bunica/bunica insasi/nepoata lu strabunicu/sora lu cumnatu sau cainele. Izolare fonica, fain frumos, la cerere farfurii, pahare, sticle de bere si obiecte, la alegere contondente sau nu, pe care le pot folosi in activitatea de spalat rufe. Mobila de decor – d’asta de la Ikea ca se descompune si tot o refolosim de cateva ori pana se face varza. Also optional, valiza pe care sa o ia ea cand “pleaca la mama”, televizor la care sa se zgaiasca el in timpul urletelor, RedBull pentru adunarea fortelor intru o noua etapa de spalat, poate centrifugarea who knows. 

Cred ca ar fi prospera afacerea asta. Gata, ma bag. “Veniti si urlati la noi, pastrati linistea in cartier. Gloantele incluse in pret”

Share/Save/Bookmark