Ah, terasa - acest miraj al zilei de vară, spre care te îndrepţi să-ţi potoleşti setea, foamea, căldura sau nevoia de McBudă. Tu şi alte câteva zeci, sute, mii de oameni într-o zi. E frumos la terasă, aer (relativ) curat, adie vântul prin plete, te bucuri de vreme ori de peisaj dacă te-ai orientat corect. Am cam terminat cu beneficiile, acum să ne plângem în stil caracteristic.

1. Îmbulzeala

Mintea umana funcţionează cam la fel, oricui i-ar fi ataşată, şi cu atât mai mult dacă mai multe minţi se află în aceleaşi condiţii. În secunda în care îţi trece prin cap că ar merge o bere, aceeaşi idee beculeşte, a beculit sau va beculi în creieraşele altora. Şi cum fiecare oraş are un loc predilect al teraselor, minţile brusc luminate de sclipirea de geniu întâlni-se-vor pe maidan.

În Braşov, acest maidan se numeşte Republicii, cea mai de shopping şi de etalare stradă din oraş. Până acum vreo trei ani, terasele erau risipite pe ici, pe colo, lipite de zidurile cârcumilor. Când s-au înciupercăţit – unele terase există prin ele însele, doar vara, neaparţinând de vreun lcoal – au fost mutate aliniat pe mijlocul străzii. De sus până jos e o terasă continuă, fără goluri între mesele aparţinând localurilor diferite – ar fi o risipă a spaţiului plătit cu bani grei: de ce să stea degeaba, fără să producă nimic? Le diferenţiază mesele şi scaunele cu  modele diferite, nici pe de parte meniul (doamne fereşte) sau serviciile…

Deja aici e vorba de identitate vizuală! Cum să facem să nu fim ca ‘ăi de sus sau ca ‘ăi de jos? Thăăă, păi noi punem torţe. Şi ceva gen corturi. Că restu’ au toţi umbrele cu Kronstadt/Braşov probăbli dă best siti in dă orld. Şi mă mai gândesc ce bătălii s-o fi dând la graniţele teraselor ăstora! Dă-te mai încolo 10 ţanti că muşti din caşcaval! ‘Reaţi ai…

Mno, dar concluzia e că-n orele de vârf terăsoiul Republicii e plin cap-coadă, şi chiar dacă ajungi să stai jos te vei simţi ca o sardină. Şi vei aştepta până poimarţi comanda. Dar nu contează, nu-i aşa, că stai acolo, te vede lumea – nu e nimic rău în asta…

2. Zoo

…Numai că e posibil ca la un moment dat să te simţi ca un exponat. Toţi trecătorii de pe stradă se pot uita lejer în farfuria ta, în berea ta, în poşeta ta dacă nu eşti atent(ă). Tu te uiţi la ei, unii îţi fac cu mâna. Singura diferenţă faţă de zoo e că sunt slabe şanse ca ei să îţi arunce mâncare. În schimb se prea poate să apară…

3. Pleiada de cerşetoraşi nestingheriţi

…cetăţeni care să vrea ceva de la viaţa ta. Un pic de mâncare, un gât de bere, o ţigară, un foc, 1 leu pentru Ateneu o revistă care, în sinea ei, e gratis, “nu vrei un trandafir pentru domnişoara?” Nu, că are acasă.

4. Fauna

Poţi oricând să te trezeşti cu un cuţu printre picioare, poate a găsit ceva yummy pe jos, dar insectele sunt cele mai insistente. Să ridice mâna ăla care n-a pescuit vreo muscă din whatever avea în pahar sau n-a gonit o albină. Obsesiv.

5. Zgomotul călător

Pentru că oamenii au boala să pună muzică. Ce contează că eşti în stradă şi că ai spânzurat o boxă mică de calc de poartă, care e la cel puţin 2 metri de cel mai apropiat client? Să cânteee. Sau să zbiere meciul – de asemenea la mare căutare. Aşa că, stând la O terasă, vei avea cel putin TREI surse de uhm… divertisment – se presupune că nu vrei sa vorbeşti cu persoana cu care ai ieşit, că şi aşa o vezi toată ziua.

Să recapitulăm: pleci spre terasă cu ideea să te relaxezi, să bei ceva la aer curat, în oarecare linişte şi pace, dar ajungi într-o aglomeraţie RATB-ească, refuzând cersetorii, exponat la zoo, bombardat auditiv şi vânând insecte. Dacă ar fi şi în mişcare, s-ar chema safari.

FTW-nned

Share/Save/Bookmark