Ce s-a intamplat cu muzica?! Unde a disparut muzica?

Zilele astea s-a intamplat sa ascult radio, ceea ce nu am mai facut de peste un an. Circumstantele care m-au adus in situatia asta – nefericita, dupa cum se va vedea – sunt complet irelevante. Ascultand o ora-doua de radio cateva zile la rand, mi-au picat cateva fise. La rand:

  • romanii canta in engleza, altfel se simt uncool si emo – presupun…
  • …iar pronuntia lor e infecta (vezi si interviul cu Inna, care vorbeste engleza in stilul “i can has cheezburgr?” dar canta totul in engleza)
  • toate melodiile suna la fel!! In acelasi gen muzical, acelasi stil cu o linie melodica si putin pe langa ea, aceleasi texte cu 5 cuvinte, aceleasi voci, aceeasi reteta. Exemple – am ales 10 melodii, toate auzite in ultimele 7 zile pe posturile de radio:

Voi sesizati vreo diferenta intre piesele astea? Daca o asculti pe una e ca si cum le-ai ascultat pe toate. Si nu pot sa ma abtin sa ma intreb de ce naiba nu mai gandeste nimeni atunci cand scrie o piesa? Bine, vorba vine scrie, pentru ca nu mai e nevoie de nicio cunostinta muzicala sa creezi melodii, computerul face tot ce vrei. Nici solistul sau solista nu trebuie sa aiba voce prea multa, bagam efecte la greu peste ceea ce bombane acolo – nu-i ca si cum o sa aiba vreodata ocazia sa cante live (cele mai jenante voci: Marius in “Rain” si Inna in “Amazing”)! Astfel, te-ai gandi ca oamenii sa fie cel putin inventivi, daca tot au posibilitati nelimitate. Melodiile astea suna gol, nu “umplu” boxa atunci cand sunt difuzate, nu ofera o experienta.

Nu le cere nimeni sa se ridice la nivelul unor artisti ca Freddie, Michael, Bob, Paul, John, Elton, Eric* dar impresia pe care mi-o lasa toate piesele astea sublime e ca nu se mai deranjeaza sa-si foloseasca creierul ori sa implice un pic de efort in muzica. In vremuri comparativ preistorice din punct de vedere tehnologic, artistii(!) se chinuiau sa inregistreze o melodie, sa obtina un efect. Queen foloseau tehnica reinregistrarii unei voci de foarte multe ori in asa fel incat sa creeze iluzia de cor numeros (vezi Bohemian Rhapsody, la inceput toate vocile alea sunt Freddie) pe banda magnetica de atat de multe ori incat devenea transparenta si o luau de la capat cu una noua. Sau Beatlesii, in zilele lor bune – si vii – aduceau cate 3 piane, cantau simultan aceeasi nota si amplificau sunetul pana se auzeau si fosnetele hartiilor din studioul alaturat ca sa obtina finalul prelungit pe care si-l doreau pentru o piesa.

Stiu, vorbesc de lucruri sfinte, dar eforturile din cele doua exemple ar putea fi reproduse intr-un studio relativ modest din vremurile astea cu un efort minim. In acelasi timp, usurinta cu care se pot obtine rezultate spectaculoase i-a si tranformat in legume pe presupusii artisti. Concluzia la care ajungi ascultand muzica de prin topuri e ca nu mai exista nimic de demonstrat, pare-se, altfel miscarea ar fi mai variata, mai inspirata. Adica, Lady Gaga?!! Akon?! Jonas Brothers si Miley Cirus?! Presa si publicul vorbesc despre Amy Winehouse de rau – si tipa e vraiste, nimic de zis – dar are mai mult talent ca toti papitoii astia luati impreuna (live acustic: 1 , 2 , si 3)

Stiu ca-s naiva cu textul asta, ca fiecare face muzica nu de dragul artei, ci ca sa faca bani. Ca prin State producatorii fac legea si unul singur “compune” pentru 20 de cantareti si isi impart piata intre ei. Ca oamenii de genul amintit sunt cei care au puterea sa se impuna pe piata si ca talentele care nu au norocul sa fie sustinute de o casa puternica de discuri sau de vreun dude bine infipt in industrie n-are nici o sansa de a ajunge “mainstream”…. Stiu.

Dar ziceam si eu. Lipseste ideea. Sclipirea.


Observatii - Inainte sa imi sara cineva in cap:

  • nu fac muzica si n-am pretentia sa ma pricep la asa ceva, asa ca nu ma trimiteti “sa fac eu ceva mai bun”
  • daca tot nu ma pricep la muzica, de ce comentez -> pentru ca eu sunt publicul tinta, consumatorul, ala care are banii de dat sau nu pe albume, concerte si alte asemenea deci mie mi se adreseaza produsele
  • sunt pareri personale, exprimate pe un blog personal de o persoana

* – oamenii astia au niste nume extrem de simple, si sunt/au fost unii dintre cei mai mari muzicieni contemporani. Deci complexitatea numelui e invers proportionala cu valoarea? Plauzibil.

PS: obsesia zilei + o piesa din cu totul alt gen, care suna bestial

PS 2: cum a fost la Madonna? :D

Share/Save/Bookmark