Stai să ne înțelegem, că parcă propoziția asta nu transmite mesajul cum trebuie. Nu sunt certată cu apa, dimpotrivă: sunt o mare fană a apelor stătătoare sau curgătoare în albie sau pe țeavă.

Am însă o problemă cu apa care curge pe țevile mele pentru că e plină de clor. Cel mai mult se simte aroma la duș, când am senzația că primesc soluție de clor 5%. Într-adevăr, efectul de curățare e mai intens și în curând pot să abandonez gelul de duș pentru că pe zi ce trece devin tot mai albă.

Pentru mine asta e în sine o performanță, pentru că toata viața nuanța pielii mele a fost descrisă ca “mai stai și tu la soare că arăți ca o fantomă”. Tendința de Casper devine tot mai pronunțată – am senzația că de albă ce sunt o să devin de-a dreptul translucidă, cu atât mai mult cu cât actiunea are loc în egală măsură și din interior spre exterior. Trecem graios peste micile iritatii ale pielii, dupa ce ca primesc acest minunat bonus ar fi culmea sa ma plang.

Cel mai exasperant în toată povestea e că locuiesc foarte aproape de diverse izvoare cu sau fără puteri magice, deci se presupune că ar trebui să primesc cea mai neprihănită apă din oraș. Aiurea. Probabil pun cu atât mai mult HCl pentru cã tre’ sã omoare gângãniile pânã ajunge departe-departe…

Între timp, ideea de a face baie în Evian nu mai sunã chiar atât de deplasat…

O poza cu mine in dus… sunt acolo, pe bune, uitati-va cu atentie:

eu in dus

(de aici)

Share/Save/Bookmark