Am vazut cu bucurie, de saptamana trecuta, cum niste oameni constiinciosi au inceput sa demoleze din cladirile-ciuperca ale orasului. In particular, mare mi-a fost bucuria sa vad cum doua dintre cele mai detestate cladiri din lista mea fac cunostinta cu gravitatia si forta bruta. Ce bucurii am si eu :) Trebuie sa mentionez, imi place foarte mult orasul asta, si implicit ma enerveaza cand vad ca cineva isi baga picioarele in imaginea lui.

Una din ele e de interes public: brasovenii stiu scheletul ala urat de beton, de langa facultatea de Silvicultura. Ca mergeai in centrul vechi sa vezi obiectivu’ turistic, ca mergeai la sus la turnuri, ori la Poarta Ecaterinei – dadeai de oribilitatea aia, pe care de vreo doi ani tot erau spanzurate bannere publicitare imense.

Apoi, intr-o buna zi vad ca rontaiau la ea:           si dupa vreo saptamana:

dscf5063dscf5104

 

 

 

 

 

 

Bucurie! Fericire, nu mai e hidosenia. Nu stiu ce/daca o sa se construiasca ceva pe locul ruinei patrate de beton sau o sa se extinda parcarea de acolo. Important e ca au dat jos chestia aia care ne strica pozele facute de sus de la turnuri sau la porti – ca se potrivea in peisaj perfect, nimic de zis. 

A doua cladire e o problema personala. A doua zi dupa ce am facut ultima poza m-am trezit in dulci sunete ale demolarii: casa de langa mine, parasita de ani de zile, care abia mai statea pe fundatii si unde locuiau tot soiul de animale, incepea la randul ei sa fie daramata. Azi a mai ramas foarte putin din ea, observam cum muncitorii se distrau tragand de ultimele parti din acoperis. Cred ca fiecare dintre noi are o placere in a demonta lucruri, eu de cand sunt mica desfac cam tot ce prind din curiozitate si probabil dintr-o pornire natural distructiva. Ma bucur ca dispare darapanatura – desi nu pot sa nu ma intreb incotro au apucat-o animalele gazduite acolo, de la soricei si sobolocotauri pana la caini si pisici. In schimb, fac spume cand ma gandesc ce distractie o sa fie daca o sa se lucreze la o noua casa pe locul ramas gol. Poate e momentul sa ma mut, o casa de vacanta, ceva…

Cu legatura, sau mai degraba fara, cu demolarea, cu vara si cu vremea faina – zilele astea imi dau o senzatie pozitiva, o stare de spirit buna, de care mi-era dor. E una din cele mai faine primaveri din cel putin ultimii 3 ani, pentru mine. Nu e complet lipsita de griji, ba chiar dimpotriva… insa imaginea de ansamblu e una imbucuratoare. Smile.

Pentru voi cum e perioada asta? Acceptam bucurii, frustrari, enervari si zambete deopotriva :)

Share/Save/Bookmark