

Ma amuza modul in care Facebook anunta pe zidu’ (Wall) fiecaruia ca “Luana and Someoneelse are now friends”. ACUM, abia sunt prieteni(e), prin intermediu meu, Facebook, atotputernic si atotconectivicios! Sentinta a fost data, acum trebuie sa fiti prieteni, am zis. Legatura este indisolubila (eh, nu chiar) si pe marginea ei isi pot da oamenii cu parerea. Daca le place ca te-ai imprietenit au ba, ca poate nu le convine si atunci o sa il roage pe Fb sa ii divorteze de tine.
I wonder.
N-am nimic cu social networking, dimpotriva. Ma ajuta sa pastrez legaturi. Dar parca ia tare-n serios si-n tragic tot ce se intampla acolo :) Totusi, nu pot sa ma abtin de la o intrebare: oare cati din retelele astea sociale considera ca cei pe care i-au adaugat acolo in nestire, cu sutele si cu miile uneori, fara sa-i fi vazut vreodata, sunt prietenii lor? Hi5 e probabil un exemplu/un caz mai reprezentativ decat Fb. Acum suntem toti friends peste tot, cu toata lumea (prin asociere chestia asta chiar e adevarata – toata lumea se leaga de toata lumea). Friends. Oare ce inteles mai atribuie cuvantului prieten copiii care au crescut cu internetul la liber langa abecedar? Hm, sau poate cu abecedarul langa internet. Sau cu abecedarul pe internet (exista asa ceva?)
Nu sunt nici pe de parte genul care se ia cu mainile de cap si zice ca lumea se duce de rapa. Se schimba, se inlocuiesc criteriile si valorile, that’s how it works. E mai util sa intelegem ce se intampla, sa prevedem efectele decat sa devenim inchizitori pentru propriii nostri copii (viitori, actuali, potentiali, eventuali). Si cred ca e inspaimantator sa imbatranesti, mai ales in vremurile astea. Traim intr-o lume paralela cu a bunicilor nostri, la propriu. M-ar dezorienta sa ma gandesc ca pe vremea mea abia vazusem ce-i ala televizor alb negru si pe Ceausescu printre pureci, si nepotii stau cu laptopul in brate in parc si se-aude si se vede (color!) in acelasi timp cu cineva din Australia…
Oare noi cum o sa ne tinem? Mai bine, ca lumea s-a schimbat rapid in jurul nostru inca de la varse fragede, sau mai prost, ca a plecat prea repede si, de la un moment dat, fara noi…?
Mna, de unde am pornit si unde am ajuns :)
7 Responses for "We are now friends, thank Facebook!"
Ideea cu social networkingul e că îi înțeleg oarecum rolul atât timp cât friendșii din online sunt ăia de afară. Nu prea văd de ce să te apuci să dai add după add la fel de fel de cetățeni necunoscuți din lumea mai mult sau mai puțin largă. Ca să ce?
Se mai zice că vezi Doamne socializarea prin online ar fi un pericol la adresa capacității de socializare în lumea reală. Mie unul mi se pare puțin exagerat. Nu văd asta ca pe un sindrom al societății actuale și nici nu cred că vreun aspect al online-ului îl va putea vreodată substitui pe corespondentul său din afară. Cel mult să îl susțină.
Cât despre schimbări și alea-alea, se cheamă că sunt depășit de timpuri dacă sunt în stare să fac doar vreo 5-6 emoticoane în mess din taste? Serios vorbind, schimbări majore au existat în toate epocile, dar eu cred că, raportat la industrializare, mecanizare, automatizare, ultratehnologizarea a avut cel mai mare impact asupra „omului de pe stradă” sau, clișeistic vorbind, „a intrat în casele oamenilor”.
Și oarecum legat de subiect, fiindcă tot mi-a venit acum în cap: ziceai de faza cu nepotul care se vede în timp real, color cu australianca lui combinată pe facebook prin intermediul unui televizor cu taste ținut pe genunchi. Mno, eu unul sunt conștient că sunt mult, mult mai puține persoane decât ne-am aștepta care sunt capabile de a înțelege tot procesul prin care așa ceva e posibil. Mă refer la întregul șir de fenomene fizice care au loc între nepot și Australia într-o fracțiune de secundă. Eu unul nu am întâlnit până acum o persoană care să știe tot de la cap la coadă. Și probabil că sunt foarte puțini. Cred că oleacă mai mulți decât cei capabili să înțeleagă demonstrația teoremei lui Fermat.
Bine bre, ca scrii un comentariu cat un articol :P Si eu folosesc tot asa retelele astea; la inceput mai adaugam si ilustri necunoscuti insa profilele de pe-acolo nu-s genul care sa atraga “fani” :))
Nu cred ca se diminueaza capacitatea de comunicare in viata reala, poate dimpotriva… Also, cred ca in online comportamentul e consecvent cu cel in offline: esti timid, nu te bagi in seama cu toata lumea, daca esti sociabil offline esti si online; nu mai cred mitul cu transformarea si ascunderea identitatii, unless it’s explicit (gen bad pitzi, iepurasul de plus). E o perceptie depasita, asta cu “asumi ce identiate vrei si oamenii e rai si e naspa”… Dar inca e imbratisata de parintii si bunicii si analisti care apar pe la teveu… Oare atitudinea asta rasare pentru ca se simt exclusi? Eeeh?
Sirul fenomenelor fizice, il intelegeti voi :)) Tu, Victor, Vlad etc… si Bogdan, daca mai calca pe aici :)) Eu am o idee vaga spre foarte dar stiu ca daca vreau, pot. Pentru bunica e greu de conceput pasul asta istoric…
Eu sigur nu-l înțeleg. Adică teoretic știu care-i treaba, dar nu sunt în stare să percep toate cauzele și efectele la nivel electronic, de ex.
Scuze de comentariul de dinainte, dar se pare că-s neexprimat de la o vreme. :))
pai vezi, te mananca degetele :P give in to the temptation…
Singura fateta pe care o vad apropo de nivelul de intelegere al tehnologiei vs. raspandirea ei e urmatoarea: ne folosim si devenim independenti de niste tehnologii care habar n-avem ce inseamna. Ne folosim in fiecare zi de niste bijuterii tehnologice, e ceva firesc… Oare oamenii ar fi mai cumpatati, ex n-ar mai pune goblenuri si acvarii pe teveu, n-ar mai da suturi compului sau palme laptopului? Sau s-ar tine mai bine de telefoane si nu le-ar mai da pe asfalt periodic?(aici ma simt)
Am profi la facultă care ne îndeamnă să nu încercăm să înțelegem pe de-a-ntregul tehnologia, ci mai degrabă să învățăm s-o folosim la full potential. Ceea ce să fiu al naibii dacă nu mi se pare corect. Există, a inventat-o cineva înainte, now go on și profită de ea.
Într-adevăr, mulți uită sau nu își dau seama la ce butonează. Eu mai cad câteodată în admirația laptop-ului, dar de multe ori se trezește vreunul „că ce bă, n-ai mai văzut așa ceva? Te dai șmecher că ai tu laptop… Să-l vezi p-ăla cu 8 giga de ram”. No shit?
da, e corect dar tot e fascinant ce se intampla acolo de fapt :D
8 giga? :( laptopul meu are 2, si ma mandresc cu el :)) nu l-am luat sa-i “dau blana”, isi face treaba mai mult decat onorabil
Zic și eu… am auzit că există.
Leave a reply