Povestea cu zodiile e un obicei vechi, care se regaseste in astrologia vestica (pe care o folosim si noi), in cea mayasa – foarte puternic dezvoltata insa nu avea accentul pe zodii, si in traditia chineza unde insa nu e legata de astrologie ci de reprezentari terestre: un ciclu de 12 animale, cate unul reprezentativ pentru fiecare an, care se spune ca defineste omul nascut in anul respectiv, dar si pentru fiecare luna si zi & perioada a zilei – animalele interioare, respectiv animalele secrete.

Hai sa ne gandim la zodiacul vestic si la cel chinez. In mod traditional, zodiacul pe care il vedem afisat pretutindeni are 12 zodii, iar in functie de ora nasterii nativului fiecarei zodii i se poate atribui un ascendent, adica un total de 144 combinatii posibile. Zodiacul chinezesc combina semnele dupa 4 criterii: an, luna, zi si ora a zilei, la care se adauga si cele 5 elemente asa ca exista un total de 8640 combinatii posibile. Opt miiiiii.

Pai, si atunci care este cea corecta si cine are dreptate? Oamenii au “boala” asta – nevoia de a stabili cine are dreptate ca sa stie pe cine urmeaza. Ori, adevarul absolut pe care il cauta fiecare nu exista in asemenea privinte determinate cultural. Chiar si in sistemul de zodii si in modul in care o societate atribuie si respecta genul asta de factori… hai sa zicem extraumani se reflecta intr-o oarecare masura respectul si teama fata de ceva. In culturile vestice, ceva-ul asta vine din univers, de undeva “de sus”, din afara lucrurilor tangibile si inteligibile – fie ca e vorba de credinta zodii, fie ca e vorba de credinta religioasa/spiritualitate. Si toate eforturile legate de zodiace, predictii si evaluari sunt concentrate numai ca oamenii sa afle, sa stie cine sunt EI, sa anticipeze situatii care vor aparea, sa isi evalueze semenii si sa ii inteleaga dupa acelasi gen de criterii.

In cazul zodiilor cred ca de multe ori are loc un efect inversat: daca cineva apartine zodiei berbec si de pe la 12 ani cand descopera zodiacul afla despre trasaturile berbecilor, o sa citeasca aceasta descriere (constient sau nu) ca pe un set de prescriptii, o regula care se aplica si lui. Si daca nu se aplica, insa el crede cu tarie ca asa trebuie sa stea lucrurile, e posibil ca el sa isi modifice personalitatea si comportamentul, sau perceptia asupra lor, in asa fel incat sa se potriveasca standardului. Pe de alta parte insa, de multe ori descrierile zodiilor (sa nu mai vorbim de predictiile din horoscopul zilnic) sunt suficient de generale incat sa se potriveasca unui larg grup de oameni – si e inevitabil ca ele sa se potriveasca lor, in proportii mai mici sau mai mari, la fel cum e inevitabil sa se potriveasca si persoanelor care nu apartin acelui grup.

Apropo de asta, imi zicea o englezoaica de un experiment: un asa-zis prezicator (juca rolul de~) chemase un grup de vreo 30 de persoane si le-a promis ca va face fiecaruia o descriere detaliata a personalitatii, modului de comportare, preferintelor etc. La a doua sedinta, tipul da fiecarui participant foaia cu descrierea si toti erau foarte incantati, ca se potriveste, ca asta sunt “eu”, acuratetea era remarcabila. La care tipul zice: “si acum, dati fiecare foaia persoanei din stanga voastra”. Oamenii raman stupefiati: toate foile contineau exact acelasi text. Ce inseamna asta? Ca sunt toti la fel, sau se percep ca avand aceleasi trasaturi? Eu tind sa cred ca textul continea o serie de trasaturi care oricat de specifice ar fi, sunt suficient de des intalnite incat fiecare participant sa se regaseasca cel putin in doua-trei dintre ele.

Atunci, e usor de explicat cum apare confuzia si nevoia de a sti care din sisteme e cel corect. Oamenii au nevoie de ceva care sa le spuna despre ei si despre ceilalti, insa de un singur ceva, nu de doua, nu de mai multe, pentru ca odata ce rezultatele si raspunsurile incep sa fie altele in functie de fiecare sistem de referinta, rezultatul este confuzia, si nu clarificarea cautata. Acum va ganditi, pai bine dar fiecare isi poate alege sistemul in care crede si pe care urmeaza sa il foloseasca. Deci alege. Alegem ce sa credem si ce aplicam din datele care ni se ofera. Ne alegem adevarul nostru, dintr-o multitudine de alte variante, care la randul lor devin adevarurile altor oameni. Deci adevarul este o chestiune subiectiva, nici pe departe una absoluta, care ia multe alte forme pe care le respingem. Ia ganditi-va unde se mai aplica acelasi principiu. Hm?

Share/Save/Bookmark